REŞIŢA – Cândva Zi Naţională a statului românesc socialist, acum o umbră de care fuge toată lumea: 23 august…
În urmă cu mai bine de două decenii, un vulcan de mulţime a izbucnit pentru a pune punct la tot ce însemna atunci comunism. S-a zis cu „Tricolorul“ pe care-l cântau „şoimii patriei“, cu cravatele de pionier şi cu şnururile distinctive, cântecele patriotice, defilările şi alte cele. Toate folosite de comunism pentru săvârşirea unor adevărate ritualuri patriotice, care nu-şi mai găseau locul în noul decor. Nu conta că vechiul imn naţional n-avea nimic de-a face cu comunismul, altceva mai mult decât ar avea „Deşteaptă-te române“ cu contextul politic postdecembrist.
După un tur de centru dat Reşiţei îţi poţi da lesne seama că marţi, 23 august, nu mai înseamnă mai nimic pentru omul de rând. Comercianţii nu se laudă că ar fi vândut cu vreo bere sau vreun mic mai mult decât cu o zi înainte. Dacă ne amintim, poate doar aleşii reşiţenilor şi-au amintit de această zi atunci când au decis ca următoarea şedinţă de consiliu local să nu mai aibă loc marţi, 23 august, cum ar fi trebuit, ci ziua următoare.
Ce spun oamenii? Cei mai în vârstă îşi amintesc, cu nostalgie, de fastul Zilei Naţionale a Republicii Socialiste România. Alţii vorbesc despre o controversată zi a istoriei, care ar trebui închisă într-un fel de cutie a Pandorei, pe care să aşternem praful uitării.
Şi totuşi, 23 august a fost un punct de cotitură în cursul celui de-al Doilea Război Mondial – chiar dacă are sau nu o legătură cu ideea de comunism, dată de contextul istoric –, care a coincis cu răsturnări de guverne, de orânduiri, de ideologii. O zi în care unii spun că ţara şi-a recuperat, prin luptă, până şi ultima palmă de pământ, însă şi o zi în care România a întors armele şi a trecut de partea învingătorilor, dar ulterior s-a demonstrat că a pierdut. În primul rând la graniţe. Iar acum, în timp, istorie, valori şi demnitate naţională, şi chiar patriotism.
Antoniu Mocanu