Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Sâmbătă dimineață, când am auzit primele știri din Rusia despre marșul lui Prigojin, mi-au trecut imediat prin minte celebrele călătorii ale lui Miron Cozma, chemat periodic la plantat de panseluțe prin București!

Păreri erau multe, zvonuri și mai și. Chiar o fi lovitură de stat? Mult-așteptata răfuială internă dintre siloviki? Sau poate o fi revoluție pe bune și s-or fi săturat rușii de rând de incompetența lui Putin? Panică la unii, bucurie la alții, îngrijorare, păreri despre arsenalul nuclear și anarhia din Rusia, “v-am spus eu”, confuzie majoră în rândul propagandei rusești, care nu mai știa încotro s-o ia și cum să-și verse lăturile peste eroul de până ieri. Personal am înclinat, cum spuneam, către o wagneriadă: Prigojin chemat la ordin să fie unealta pentru o curățenie masivă la Moscova. Asta ar fi explicat și ciudata lipsa de reacție a Kremlinului la repetatele sale atacuri împotriva armatei pe timp de război, precum și absența totală de atacuri la adresa Stăpânului. Și că veni vorba de Putin, bizară pasivitatea lui; când un vecin îți gonește marioneta îl ataci, riscând un război global, dar stai cu mâinile în buzunare când cea mai eficientă unitate militară a ta se îndreaptă către capitală cu gânduri deloc clare. Nici nu pare o scenetă menită să justifice niște măsuri dure din partea Liderului, nu?

Însă în doar câteva ore a devenit clar că, deși era teatrul pe care-l bănuiam, nici vorbă de vreo tragedie, ci doar o farsă sinistră, pusă la cale pentru a încheia rivalitatea dintre Wagner și armată.

În ultimul an, “bucătarul lui Putin” s-a dovedit a fi de departe cel mai eficient comandant rus; nici nu e de mirare când ne gândim că Șoigu e un imbecil, Kadârov un bufon, iar Gherasimov un hoț. Neputând rezolva străvechile probleme ale armatelor rusești din toate timpurile, Prigojin le-a compensat printr-o cruzime rar întâlnită la adresa propriilor săi soldați, trimiși să înece, la propriu, liniile ucrainene în sângele lor. Brutal, șocant, dar a funcționat: Soledar și Bakhmut, principalele victorii ale Rusiei în întregul război, i s-au datorat în întregime. Însă dacă pe front Prigojin și Wagner erau esențiali Federației, în culise ei deveniseră o problemă majoră, exact datorită rezultatelor lor care scoteau și mai mult în evidență incompetența “invincibilei” Armate Roșii. Ceea ce-l punea pe Putin în fața unei dileme spinoase, propria sa Noapte a Cuțitelor Lungi, dacă vreți. Numai că Prigojin s-a dovedit loial Führer-ului său, așa că, în schimbul renunțării la toate jucăriile sale, i s-a permis să plece în exil în Belarus.

Cu prețul oamenilor săi, care vor semna contracte cu armata rusă, Prigojin și-a cumpărat siguranța temporară. Va mai amintiți cât de mult își iubea soldații, nu? Furia cu care urla din fața mormanelor cadavrelor lor la Șoigu și Gherasimov, cică vinovați pentru moartea lor. Ei bine, ghici pe mâna cui i-a dat acum… Firește, oficial au primit toți amnistie pentru farsa de sâmbătă, însă neoficial… Am o vagă bănuială că foarte curând contra-contraofensiva rusească va debuta cu noi valuri de atac sinucigașe. Și știți cine vor fi în primele rânduri, nu? Până la urmă, de ce să te obosești să-i omori cu mâna ta, când poți să le oferi o bună moarte rusească, de glonț “nazist” pentru slăvita Rodina? Unde mai pui că așa mai consumă și ucrainenii din muniție.

Frumos, nu? În toiul unui război declarat de nenumărate ori drept “existențial” pentru patrie, când însăși soarta Maicii Rusia este în joc, exact când Ucraina se află în toiul unei contraofensive încetinite dar tot periculoase, cei doi principali comandanți ruși găsesc timpul necesar să joace ditamai piesa de teatru doar pentru a-i permite unuia dintre ei să iasă din scenă altfel decât pe tradiționala fereastră. O farsă ce se putea transforma foarte ușor într-o tragedie enormă. Ce se întâmpla dacă vreunul dintre soldați, datorită tradiționalei eficiențe rusești, nu afla din timp știrile? Dacă, în loc să-și joace rolul, își făcea datoria și trăgea în niște rebeli care atacau puterea legitimă, iar aceștia, la rândul lor, răspundeau? Cât de greu era ca războiul civil simulat să devină real?

P.S: Acum când și-a dat wagneriții în schimbul cuvântului lui Putin, sunt curioasă în cât timp Prigojin se va alege cu o boală. Așa, cadou de despărțire. Dar mai ales pentru că nu a înțeles că, deocamdată, cu Putin nu te pui…

JCS-Nina Curița