De mai bine de două decenii, odată ce fenomenul şomajului a început să devină unul caracteristic la scară naţională, s-a introdus şi conceptul de „reconversie profesională“. Un fel de zână socială, menită să ia proaspeţii şomeri de genul oţelarilor sau minerilor, şi să-i transforme peste noapte în confecţionere sau muncitori în construcţii, pentru că astăzi doar asta se mai caută pe piaţa muncii din Caraş-Severin.
Ce se întâmplă, de fapt, în spatele acestei uzine numite şomaj, în care unii îşi fac „şcoala“ de minimum şase luni pe banii statului, este cu totul altceva. Să vedem cifrele oficiale din 2011. Se iau 1.067 persoane care se fac şomeri în ianuarie, dintre care în jur de 700 noi-nouţi (restul fiind de fapt persoane ale căror drepturi au fost suspendate), care au completat, până la o cifră de 10.403, evidenţele oficiale ale Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Din rândul acestora, în februarie au reuşit să se angajeze, potrivit statisticilor oficiale, 439 de persoane, deşi situaţia locurilor de muncă a cuprins perioade în care în Reşiţa era disponibil un singur loc de muncă în confecţii. De fapt, instituţia şi-a oferit ajutorul, prin diverse măsuri active, unui număr de 949 de persoane. Însă, dintre acestea, doar patru s-au angajat în urma cursurilor de calificare.
Potrivit reprezentanţilor AJOFM Caraş-Severin, cifra nu este relevantă pentru programele de formare, întrucât anul acesta instituţia a dat startul cursurilor de calificare şi de iniţiere abia în luna februarie.
Doar 15 cărăşeni au reuşit să se angajeze înainte de expirarea perioadei în care beneficiau de indemnizaţia de şomaj, iar alţi zece au reuşit să se angajeze în altă localitate decât cea de domiciliu.
Legat de reconversia profesională şi de principiul învăţării pe tot parcursul vieţii, acestea nu se prea transpun deloc în realităţile pieţei de muncă din judeţ. Astfel, în luna februarie, din cele 439 persoane care au reuşit să se angajeze, cele mai multe sunt tinere: 88 aveau vârste sub 25 de ani, 146 între 25 şi 35 de ani, iar 139 – între 35 şi 45 de ani. Cele mai puţine persoane angajate în Caraş-Severin au avut perste 45 de ani – 66, dintre care doar 34 erau de peste 50 de ani. Câţi şomeri au fost angajaţi prin acordarea de facilităţi pentru patronii care încadrează persoane care mai au trei ani până la pensie? Niciunul!
Cu alte cuvinte, piaţa forţei de muncă nu este deschisă cărăşenilor trecuţi de o anumită vârstă, însă Legea pensiilor nu impune o vârstă de încheiere a socotelilor cu viaţa activă de 60 de ani pentru femei, respectiv de 65 de ani pentru bărbaţi. Câţi dintre cărăşeni vor ajunge la această vârstă, după o viaţă profesională activă în domenii precum confecţiile sau construcţiile? În urmă cu câţiva ani, statisticile prezentau, pentru Caraş-Severin, o speranţă medie de viaţă care cu greu se dezlipea de 60 de ani.
Acum însă, la nivel naţional, situaţia statistică a devenit puţin mai roză. Românii trăiesc, în medie, 73,33 de ani (69,68 ani bărbaţii, 77,09 femeile), cărăşenii având o speranţă medie de viaţă de 69,11 ani pentru bărbaţi, respectiv de 75,88 pentru femei.
Antoniu Mocanu