Corpul adulţilor dăunătorului are culoarea galben-verzuie, dimorfismul sexual constând în aceea că femelele prezintă pe elitre (aripile superioare chitinoase) 3 benzi longitudinale de culoare neagră, în timp ce la masculi elitrele sunt aproape în întregime de culoare neagră.
Periculozitatea dăunătorului constă, în principal, în atacul larvelor asupra rădăcinilor plantelor de porumb. La atacuri puternice sistemul radicular al plantelor este distrus, înregistrându-se fenomenul de cădere a plantelor. Dacă populaţia de adulţi este numeroasă, atacul acestora la nivelul mătasei ştiuleţilor, înainte de fecundare, poate determina reduceri semnificative de producţie, mai ales în loturile semincere. Periculozitatea viermelui vestic al rădăcinilor de porumb, (Diabrotica virgifera Le Conte) constă în aceea că este un dăunător specific porumbului, rulându-şi existenţa biologică în strânsă dependenţă cu plantele de porumb şi, din acest motiv, putând produce pagube foarte mari culturilor de porumb.
Această dependenţă foarte strânsă a dăunătorului cu plantele de porumb reprezintă însă şi punctul forte al acţiunilor de combatere a acestuia şi de limitare a pagubelor.
În esenţă, cel mai simplu mod de combatere a dăunătorului îl reprezintă evitarea cultivării pe aceeaşi solă a plantelor de porumb, mai mulţi ani la rând (monocultura). Şi aceasta pentru un considerent la fel de simplu: femelele depun ouă, în sol, în lanurile de porumb, iar larvele care vor rezulta în anul viitor în locurile de depunere a ouălor dacă nu vor avea la dispoziţie hrana preferată – rădăcinile plantelor de porumb, nu-şi vor putea desăvârşi evoluţia şi vor muri.
Condiţia esenţială este ca majoritatea cultivatorilor de porumb să respecte această regulă – evitarea monoculturilor de porumb. Aceasta este şi recomandarea specialiştilor Unităţii Fitosanitare Arad, recomandare adresată tuturor cultivatorilor de porumb din judeţul Arad în anul 2006.
Colectivul Unităţii Fitosanitare Arad.
Doru Sava