Cu siguranţă cine nu are timp să se bucure de toamnă o poate admira acolo, pe marginea drumului. Şi, în timp ce ţăranii veniţi din Teregova sau Domaşnea vând câteva produse, poţi afla câteva din cele mai triste sau mai vesele momente din viaţa lor.
Unii dintre ei, cei mai în vârstă, stau zi lumină acolo, pe marginea drumului, şi aşteaptă clienţi. Uneori, din spusele lui nea Petrică, câştigă „chiar şi un milion de lei pe zi“, dar de cele mai multe ori câştigurile sunt sub 500 de mii de lei vechi. Chiar dacă tarabele lor sunt la câţiva paşi unele de altele se observă o oarecare rivalitate, evidenţiată şi de faptul că, rar, între aceşti oameni are loc vreun schimb de vorbe.
E viaţa lor
I-am întrebat pe câţiva, pentru că dacă nu cumperi nu au ce discuta cu tine, dacă nu obosesc să stea pe marginea drumului şi să aştepte. Nimeni nu ne-a spus numele complet, dintr-o frică neînţeleasă, dar tanti Maria, o femeie mai îndrăzneaţă, mereu zâmbitoare ne-a lămurit. „Cum să obosim când de aici câştigăm un ban? Stând pe marginea drumului ne-am scris viaţa. Pensiile noastre sunt mici, copiii sunt plecaţi, dar pentru ei muncim“. Am plecat mai departe, lăsându-i să explice clienţilor că un borcan de miere costă 50.000 de lei vechi, un litru de ţuică îl vând cu 60.000 de lei vechi iar kilogramul de mere cu 15.000. Ne-au asigurat că vor renunţa atunci când închid ochii. Îi credem, la fel cum credem că nimic nu-ţi umple sufletul ca pădurile ruginii, ca lumina de aur cernută prin coroanele pomilor fructiferi, ca albastrul cerului care îi vestesc că roadele sunt bune.
Nina Curiţa