REȘIȚA – Prezența la Reșița a cunoscutului regizor a fost pentru noi un bun prilej de dialog pe marginea proiectelor în care acesta este implicat. Va monta la Reșița spectacolul „Viața e vis”, după textul lui Calderon de la Barca, una dintre piesele considerate în Top 20 din toate timpurile ale lumii. Piesă care se încadrează perfect în tema visului, tema de anul acesta la teatrul reșițean!
Teatrul de Vest are actori foarte buni și un public frumos, care apreciază calitatea. O spune regizorul, după ce a văzut mai multe spectacole printre care „Don Quijote” sau „Visul unei nopți de vară”. Actorii de la Reșița i se par foarte buni, formând o trupă tânără care-i dă siguranța că vor face treabă bună împreună. Până acum au avut loc câteva întâlniri ale regizorului cu actorii și s-au ținut câteva lecturi în urma cărora acesta își face o imagine asupra viitoarei distribuții.
Regizorul și filmele sale
Deși au trecut patru ani de la „Între chin și Amin”, pentru Toma Enache este extraordinar să vadă cum filmul său, deși vorbește despre lucruri înspăimântătoare, le dă oamenilor posibilitatea să afle adevărul despre cele petrecute în temnițele comuniste. Ideea filmului a apărut după ce a mers la muzeul din Pitești pentru a-l cunoaște pe Tache Rodaș, supraviețuitor al temnițelor comuniste. Avea 94 de ani, iar cei de la muzeu invitau periodic foste victime. „Totul a plecat de la o întâlnire, arătată și la tv, a lui Tache Rodaș cu torționarul lui devenit călugăr. «Mă ierți pentru ce ți-am făcut?», a întrebat fostul torționar. «Te iert. Dar cum ai putut să mă bați, să mă calci în picioare?» «Parcă intrase diavolul în mine. Eram în stare de orice»!”, rememorează regizorul.
Ulterior s-a documentat mult, a citit inclusiv din arhivele securității, dar și cărți scrise de supraviețuitori. Prima carte a fost scrisă de Dumitru Bacu și s-a tipărit în străinătate. După revoluție, prima carte apărută a fost „Experimentul Pitești” a lui Virgil Ierunca, unde autorul scrie ce i-au povestit alții. Apoi au apărut poate 100 de cărți scrise de supraviețuitori.
„Între chin și Amin” a fost un film independent, produs cu bani privați. Toate încasările au fost investite în producerea filmului despre George Enescu, la care Toma Enache lucrează. Filmările și montajul sunt gata, în prezent lucrându-se la post producție. „Va mai dura partea legată de muzică, grafică, sound design. Mai avem nevoie și de finanțări ca să plătim drepturile de autor pentru muzică și grafica în care am inclus imagini de arhivă. Ne străduim să găsim sponsorizări, după ce pandemia a întrerupt 32 de premiere de gală cu săli arhipline, turneu în șapte orașe din America, plecări la Londra și Berlin.”, aflăm de la regizorul care, în perioada următoare, va pleca la Muntele Athos pentru a face un documentar despre muzica psaltică. Aștepta de zece ani asta și i se părea că nu e pregătit, însă acum se leagă totul.
Publicul, sufletul filmului
Filmele românești sunt apreciate afară, piața românească este în creștere și, în ultimii ani, a crescut și numărul de spectatori. Premiile la festivaluri internaționale aduc prestigiu, dar nu și bani pentru următorul film. De aceea, e nevoie ca publicul să fie readus în săli și să vadă filmele pentru care se consumă multă energie, pasiune și bani. Pentru cei care fac filme independente, principala sursă de finanțare este publicul și apoi televiziunile, Netflix-ul etc. Pentru că un film independent se face fără fonduri de la stat, în contextul în care, în România, 95% din filme se fac cu fonduri de la stat care nu depind de numărul de spectatori.
Și, cum alături de un bărbat de succes stă o femeie, alături de Toma Enache se află soția cu care are un băiat. „Soția îmi este partener nu numai de viață, dar și la producțiile de film. Îmi este sprijinul cel mai important în producții care sunt atât de grele încât nu cred că le-aș putea realiza fără sprijinul ei și al prietenilor!”, încheie regizorul, mulțumind familiei pentru susținerea în tot ceea ce face.
JCS-Ionel Ivașcu
