Într-o ediţie anterioară vă prezentam situaţia bebeluşilor abandonaţi în maternităţile judeţului, iată că acum vă prezentăm cum e viaţa celor abandonaţi după ce sunt nevoiţi să părăsească şi orfelinatele. Viaţa celor ce nu au posibilitatea şi, de prea multe ori, dreptul să aibă variante pentru a-şi alege drumul în viaţă.
Un astfel de exemplu este Mihai Nelu Puiu, un tânăr în vârstă de 33 de ani care se luptă cu viaţa şi sistemul încă de când a fost nevoit să plece din orfelinatul în care a crescut.
Deşi bolnav de epilepsie, tânărul a muncit mai bine de trei ani de zile, atât i-a permis boală.
„Cei care m-au angajat au făcut-o din obligaţie, asta pentru că am făcut practică acolo. Apoi am rămas şi fără locul de muncă şi cu o carte de muncă incompletă“, ne-a spus Mihai atunci când, ajuns în pragul disperării, a venit în redacţie pentru a ne cere ajutorul prin a-i face cunoscută povestea. A fost obligat să se pensioneze pe caz de boală şi de o mulţime de ani este nevoit să doarmă pe unde apucă, pe străzi, prin gării…
„Asta e marea mea durere. Nimeni nu ma ţine în chirie din cauza bolii mele. Nu vreau nimic pe gratis. Aş muncii, aş face orice numai să mă găzduiască cineva. E greu să nu şti unde îţi vei pune capul când se lasă seara.“, povesteşte Mihai.
Pentru că a vrut să ştie cine e, tânărul şi-a căutat mama. A pornit de la faptul că la vârsta de 14 ani i s-a înscris pe buletin o adresă din Brebu. Ajuns acolo a aflat că cei ce locuiesc la aceea adresă nu îi sunt rude şi ca mama sa se mutase de mult din acel loc.
„Până la urmă am găsit-o şi pe mama, degeaba…“, mai spune tânărul. Mihai a cerut de foarte multe ori ajutor la primăria Reşiţa, însă faptul că pe buletin are adresă din Brebu autorităţile reşiţene nu îl pot ajuta. „Şi autorităţile din Brebu m-au refuzat, au spus că nu au imobile de închiriat. Ce să mai fac? Oare are cineva puterea să mă ajute?“, se întreabă tânărul căruia viaţa nu i-a dat posibilitatea să aleagă.
Anca Preda