Caraş-Severin, Romania

Cine a spus că e uşor să fii student s-a înşelat. Anual, cei care vor să urmeze cursurile unei universităţi de stat sau private din ţară scot bani grei din buzunare. Fie că sunt cazaţi în cămine sau locuiesc în chirie, fie că primesc bani de acasă ori muncesc pentru a se putea întreţine, studenţii trebuie să plătească lună de lună sume care, în cele mai multe cazuri, depăşesc salariul mediu pe economie.

Dacă pentru cei cazaţi în cămine viaţa e ceva mai ieftină, studenţii reşiţeni care stau în gazdă plătesc între 70 şi 150 de euro pentru o garsonieră sau un apartament cu două camere, la care se adaugă cheltuielile la întreţinere şi mâncare. „Eu sunt studentă la Timişoara, la o universitate de stat. Acolo chiriile sunt mult mai mari decât cele din Reşiţa, între 150 şi 300 de euro, în funcţie de mărimea apartamentului şi a zonei. Eu sunt o norocoasă căci sunt sprijinită de familie, care mă ajută cu bani şi mâncare“, ne-a spus tânăra Adelina Bocean.

Numai că, nu toţi studenţii sunt susţinuţi financiar de părinţi. Cei care sunt într-o astfel de situaţie se angajează, lucrând, de cele mai multe ori, prin baruri, în comerţ sau în cazul fetelor, ca secretare, într-o societate comercială. „Eu mă întreţin singură, căci banii primiţi de acasă sunt foarte puţini şi nu-mi ajung. Lucrez ca vânzătoare într-un magazin din Reşiţa, opt ore pe zi. Nu câştig foarte mult, dar tot e ceva“, ne-a povestit Nicoleta Pavel.

Şi pentru că viaţa de student nu înseamnă doar studiu, ci şi distracţie, o seară de petrecere poate costa până la 60 de lei. Cei care nu-şi permit însă astfel de escapade, se mulţumesc să joace table sau cărţi cu prietenii pe palier sau să facă o plimbare nocturnă prin oraş. „E destul de costisitoare viaţa de student, mai cu seamă în oraşele mari, acolo unde şi locurile de distracţie sunt mai multe. Dacă mergi o seară în club, laşi uşor 50 de lei, pe două sucuri şi un cocktail. Nu pot spune că nu ies, dar nu foarte des, iar atunci când o fac am grijă câţi bani cheltuiesc“, a mai spus Adelina Bocean.

Roxana Nafiru