Roşii cultivate alături de flori, plante uscate, clădiri în paragină şi arbuşti uitaţi: cam acestea ar fi cele descoperite luni de primarul Reşiţei în urma vizitelor inopinate de la sera Urban şi la baza pomicolă de la kilometrul 8. Însă, toate cele văzute acolo pot fi cu greu descrise în cuvinte.
Teoretic, sera de pe Calea Timişoarei este destinată cultivării florilor care mai apoi să fie plantate în municipiul Reşiţa… Practic aici se plantează legume, ba chiar mai mult, peste jumătate din producţia de acolo e una de legume.
„E anormal, imoral şi contraproductiv. În Reşiţa nu avem suficiente flori, iar noi cultivăm roşii. Ce se întâmplă cu aceste roşii? Câte plase duceţi şi unde le duceţi?“, a întrebat primarul Mihai Stepanescu.
Răspunsul la întrebare a venit prompt din partea responsabilei de seră: „De aici nu se duce nici o plasă. Cel puţin nu în prezenţa mea. Avem puncte de desfacere în Piaţa Reşiţa Sud, atât pentru flori, cât şi pentru roşii“.
Doar că, în Piaţa Reşiţa Sud, „surprize-surprize“: nici urmă de roşii, doar trei mese cu flori. Oare unde sunt duse roşiile, dacă în piaţă nu?…
În urma unei vizite inopinate a primarului alături de mass-media la sera Urban şi la baza de la kilometrul 8 au fost descoperite mai multe nereguli. Primarul a cerut o evidenţă cu tot ceea ce se întâmplă la sera de pe Calea Timişoarei şi a declarat că: „voi lua măsuri. Voi da sancţiuni şi voi descoperii cine sunt vinovaţii“.
La baza de la kilometru 8 au apărut alte surprize neplăcute. Arbuşti care nu mai pot fi transplantaţi datorită vârstei, clădiri abandonate, o seră uitată de toată lumea şi o clădire al cărui oaspete era un câine vagabond.
„Nu e posibil ce se întâmplă aici. Am pierdut atâţia arbori pentru că nu şi-a dat nimeni interesul. Baza trebuie refăcută. E păcat deoarece e mult potenţial. Trebuie să facem cumva să tragem toate utilităţile şi aici“, a mai spus primarul.
Pe de altă parte, Emanuel Ehrman, şef sector la spaţii verzi la Urban a declarat că: „Aici nu s-a făcut nici o investiţie de peste zece ani deoarece terenul nu e al nostru, chiar dacă îl folosim noi“.