REȘIȚA – Trăim într-o ţară dezbinată de goana după bani a unora, după pâine a multora. Nu că ar fi ceva greşit în a-ţi dori bani, însă când vezi pentru ce-i primesc unii, pur şi simplu ţi se face lehamite.
Văd cum destui oameni puternici fizic şi psihic se pensionează la 40 şi ceva de ani. Iar când dai peste persoane cărora le pare rău că au 39 de ani şi nu 42, ca să prindă şi ele câte o pensie babană, parcă joci într-un film prost. Ofiţerii din armată şi poliţie ar lăsa militarii, subalternii, unităţile ca să meargă acasă şi nu sunt singurii. Apoi, ce să mai zic de pensiile alea speciale de peste 20.000 de lei? Da, sunt unii care chiar ar merita aceşti bani, însă aceştia sunt extrem de puţini şi, de cele mai multe ori, au parte de pensii mizerabile; asta dacă le mai prind… Dacă aş fi ministrul Muncii, eu aş da o pensie de peste 20.000 de lei în România doar individului care a descoperit leacul împotriva prostiei.
În perioada aceasta nu vreţi să mergeţi în instituţiile publice, unde învrăjbeala este ca la ea acasă. După toate promisiunile Guvernului, bugetarii aşteptau cu nesaţ să se reverse peste ei ploaia de majorări, prime şi sporuri. Mult-doritele creşteri salariale au venit, ce-i drept, însă numai pentru unii. Aşa cum era de aşteptat, cel mai mult s-au simţit pentru cei de sus, în timp ce celorlalţi li s-a aruncat câte ceva. Acum nu ştiu exact ce înţeleg aceştia prin „aruncat“, dar chiar aşa susţin… Una peste alta, pentru cei care nu ştiu încă, angajările în administraţie s-au blocat, iar tăvălugul concedierilor va începe imediat ce vin şefii din concediu. Fireşte, vor pleca tot cei care au salarii mici şi care muncesc, că doar n-ar îndrăzni să se atingă careva de nepreţuitele rude şi cunoştinţe, înghesuite prin toate birourile pe principiul că unde merge mia, merge şi suta. Pentru că acesta este sublimul stat – o dihanie mare, formată dintr-o reţea politică ce a împănat peste tot nenumăraţi indivizi aleşi pe criterii de familie, apropiere sau loialitate de partid ori personală. Şi, printre aceşti stăpâni atotputernici şi slugi linguşitoare, parcă rătăciţi, acei câţiva oameni care se încăpăţânează să reziste în sistem şi să ducă în spinare tot ceea ce înseamnă statul, administraţia, sănătatea sau educaţia.
Fireşte, într-o bună zi vor primi şi ei ce li se cuvine. Pe la 65 de ani sau la cât va mai creşte vârsta de pensionare, li se va arunca o pensie mizerabilă de vreo câteva sute de lei, hai, poate, o mie de lei, demna răsplată pentru o viaţă de muncă şi de luptă cu un sistem corupt şi ineficient. Numai bine, să poată râde de ei foştii lor colegi care, deştepţi fiind, au ieşit la pensie pe la 50 de ani şi au avut tot timpul de pe lume să-şi trăiască a doua tinereţe în timp ce proştii munceau.
Foto: salesforce.com