REŞIŢA – Spectacolul de clasă regizat de Toma Enache s-a jucat aseară la Teatrul de Vest. Astăzi, de la ora 19, premiera „Viaţa e vis” se joacă din nou. Un spectacol cum nu s-a mai văzut de mult la Reşiţa, în care clasicul şi tehnologia sunt împletite magistral de regizorul care pare să parcurgă iarăşi drumul între chin şi Amin pentru a arăta spectatorilor că… „Viaţa e vis”!
Textul lui Calderon de la Barca vede lumina scenei combinând perfect jocul actoricesc de excepţie cu muzica, sunetul, costumele şi proiecţiile video pe măsură. Rezultă un spectacol shakespearian despre vis şi realitate, dragoste şi răzbunare, tiranie şi înţelepciune, intrigă şi uneltire. Cu final fericit însă. Şi cu un actor tânăr, Claudiu Gabor, într-un rol mare pentru care şi-a învins scepticismul şi care, fie şi numai pe scenă, l-a purtat pe drumul de la om la fiară, de la temniţă la palat, de la tiranie la înţelepciune.
Intriga e „ruptă” din vremuri când lumea credea-n preziceri şi în astre, iar soarta omului era citită-n stele. Aşa aflase regele Basilio că fiu-i încă nenăscut va fi tiran şi va aduce ţării doar moarte şi nenorocire. În ţară se află că pruncul se născuse mort, însă misterul i-ascuns în turnul de pe munte. Dar regele-i bătrân şi n-are un moştenitor. Doar doi nepoţi, Astolfo şi Estreea, ce-şi vor uni destinele spre a conduce ţara. Şi totuşi… o şansă acordată de bătrânul rege „proscrisului” din turn spre a vedea de stelele grăit-au adevăr sau nu. E vis sau realitate pentru Sigismundo când se trezi între domniţe şi-nveşmântat în haina cea de cinste? Şi-apoi din nou în turn alături cu bufonul ce-avuse îndrăzneala de-a spune verde-n faţă ce văzuse. Însă poporul răsculat îl puse iar pe tron pe prinţul ce astfel se văzu în faţă cu a doua şansă. Iar înţelepciunea lui uimi pe toţi cei care pân-atunci crezuseră în stele.
Un spectacol tulburător ca o lumânare care poate aduce mai multă lumină decât soarele. Pentru că mai greşesc şi stelele şi mai ţine şi de oameni felul cum e modelat caracterul lor sau al celoralţi. Căci visători nu sunt cei care visează, ci cei pentru care… viaţa e vis.
JCS-Ionel Ivaşcu
