După două misiuni ca poliţist român în Kosovo şi una în Bosnia, George Marinescu ne povesteşte cum este să fii om al legii într-o ţară predispusă conflictelor. Nimeni nu poate înţelege cum se poate trăi într-o zonă unde mirosul pericolului se simte la fiecare pas. „Suntem norocoşi atâta timp cât putem merge pe stradă liniştiţi“, spunea George Marinescu.
Munca pentru cetăţeni
„Acesta este scopul oricărui poliţist în orice parte a lumii“, afirma comisarul. Am reţinut din spusele acestuia că cel mai important lucru este să munceşti pentru cetăţeni, însă lucrurile se complică în Kosovo atunci când comunicarea unui om al legii cu aceştia devine aproape imposibilă.
Neîncrederea este „la ea acasă“ iar cei care veneau din alte ţări pentru a contribui la calmarea spiritelor într-o zonă de război erau priviţi de localnici ca trupe de ocupaţie.
Cine merge acolo trebuie să ştie ce-l aşteaptă însă totul este greu de suportat când distanţa de familie te macină.
„Distanţa de ai mei era cel mai greu de suportat. Nu mă gândeam la ce mă aşteaptă mâine. Niciunul dintre noi nu se gândea, pentru că pleci pe concepţia că dacă este să păţeşti ceva o păţeşti oriunde. Trebuie să ai un psihic puternic pentru a suporta orice“, ne-a spus George Marinescu.
O zi „memorabilă“
Când l-am întrebat pe George Marinescu care a fost cea mai grea zi din toate misiunile sale, ne-a răspuns pe loc „17 martie 2004. Este ziua pe care nu o pot uita niciodată. A fost un act de rebeliune unde s-a deschis focul, au fost ambuscade şi eu eram în Mitroviţa în mijlocul acţiunii. Am fost luaţi prin surprindere şi atunci a fost momentul în care mi-am dat seama că războiul este un lucru foarte urât“.
Cu toate acestea a ales să arate că şi această ţară are părţi frumoase. Îşi schiţa fiecare imagine pe hârtie, „Poza se face mai repede, însă dacă mă uit peste schiţele mele parcurg fiecare moment. Aş fi putut să schiţez conflicte însă, am ales să arăt celorlalţi lucrurile frumoase de acolo, pentru că sunt destule“, spunea cu emoţie comisarul.
Alexandra Mănescu