Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – S-a întâmplat în 1989. La Reșița, mureau șapte militari în termen ai Regimentului 17 Rachete Antiaeriene. Alți revoluționari mureau în Centrul Civic. Monumentul din curtea regimentului și troița din centrul orașului amintesc mereu de sacrificiul lor. În fiecare an, eroii sunt comemorați pe 22 decembrie. Așa s-a întâmplat și-n 2021. În curtea regimentului un sobor de preoți a oficiat ceremonialul religios, au fost depuse coroane, au fost rememorate evenimentele de atunci!

Cine a tras în oameni în 1989? Întrebarea, fără răspuns după 32 de ani, alături de multe necunoscute. În acel moment, comandant al regimentului era Vasile Cocoșilă, astăzi general de brigadă în retragere. Pe 21 decembrie, revoluționarii se adunaseră în centrul orașului. Comandantul primea ordin telefonic să scoată 50 de militari în piață. Deși era de 23 de ani în armată și de 19 ani de ofițer, a fost prima dată când a refuzat să execute un ordin. Misiunea regimentului era alta și, dacă scotea acei militari, echipa de luptă a regimentului ar fi fost paralizată și, deci regimentul nu-și putea îndeplini misiunea. Iar revoluționarii se comportau exemplar, fără să producă pagube sau distrugeri. „La Reșița, niciun militar al regimentului n-a fost în stradă. Au fost câțiva de la o companie de drumuri căi ferate care n-aveau armament și care au fugit din cazarmă și s-au amestecat în mulțime”, rememorează comandantul de atunci.

Decizia sa a avut implicări asupra desfășurării ulterioare a evenimentelor. Din noaptea de 22, au început asalturi cu armament asupra regimentului și o serie de diversiuni. Cei de la Salvare au fost anunțați că erau militari răniți, iar regimentul a fost anunțat, pe telefonul direct, că în salvări erau teroriști care veneau să atace. Însă, când s-a ieșit în întâmpinarea lor, s-au întors și-au plecat, și nici acum nu se știe ce-a fost. Ulterior. a fost trimis un pluton cu un aruncător de grenade de 120 de la Lugoj ca să elibereze unitatea. Comandantul fusese anunțat că venea o coloană militară în frunte cu un ABI de la Securitate. Din acel ABI a coborât lt. major dr. Marcel Șerbănescu, medicul șef al centrului militar județean, cu care cmd. Cocoșilă se cunoștea pentru că fusese medicul șef al regimentului. „M-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi pentru că i se spusese că eu eram mort și că regimentul era ocupat, iar ei veniseră să-l elibereze. Dacă nu-i ieșeam în întâmpinare, vă dați seama ce se putea întâmpla? Se putea repeta tragedia de la Otopeni”, afirmă generalul în retragere de acum.

În seara de 22 decembrie i s-a spus că în unitate au fost aduși doi teroriști. Dar, surpriză mare, „teroriștii” erau col. Ion Rădulescu, inspector-șef la Miliția județeană și inspectorul șef Mihalcea de la Securitate. „Și au fost multe alte asemenea momente de diversiune”, își amintește Vasile Cocoșilă.

Se pune și-acum întrebarea: cine a atacat regimentul? Sunt elemente care indică faptul că cei care au făcut asta nu au făcut parte din trupele cunoscute de Ministerul Apărării. Multe dintre miile de cartușe găsite ulterior în zona regimentului nu aveau nicio inscripție pe ele. S-au folosit gloanțe care nu existau în dotarea armatei române. De exemplu, soldatul Lupea Daniel a fost împușcat de un glonț care, la impactul cu corpul său, a făcut explozie și i-a distrus stomacul. Astăzi, Vasile Cocoșilă strigă cu mândrie numele celor șapte soldați morți în Decembrie 1989: Poptelecan Ioan, Tamaș Simion, Smaranda Ion, Brânzei Constantin, Lupea Daniel, Pongratz Florea, Rumineanțu Remus. Primii trei sunt căpitani post mortem, ceilalți sunt sublocotenenți. O voce răspunde la fiecare apel: „Mort la datorie!”.

JCS-Ionel Ivaşcu