REȘIȚA – E simplu/complicat să discute cu personajele cărora le-a dat viață de-a lungul vieții proprii.
A fost Richard al III-lea și a întruchipat atâtea personaje pe care acum, la 82 de ani, le cheamă să-i țină de urât. Vorbește cu Schopenhauer de care vrea să se elibereze, trăiește singur „vizitat” doar de șoareci și de micuța Katarina, care-i aduce laptele de două ori pe săptămână. Lapte pe care-l aruncă fiindcă nu-i place laptele dar micul îngeraș care i-l aduce îi bucură sufletul.
Un actor, Zarko Potocnjak, în rolul unui actor. „Este o piesă despre condiția meseriei de actor, în care personajul însingurat se confruntă cu probleme de personalitate. În activitatea sa, a jucat în jur de 100 de piese iar acum își adună impresiile”, își descrie însuși Zarko Potocnjak personajul piesei „Simplu/complicat” cu care Teatrul „Mitropa” din Zagreb a participat la Festivalul „Scena ca o stradă”.
„Oamenii distrug totul, chiar și propriul copil înainte de a învăța să respire. Totul e atât de simplu în aparență dar e atât de complicat. Noi urâm lumea dar existăm în lume, depinde de intensitatea cu care ne jucăm rolul”, spune personajul jucat de Zarko Potocnjak în piesa care-l are ca autor pe Thomas Bernhardt. Condiția sa este oare doar a actorului? Se joacă oare teatrul doar pe scenă sau nu cumva, la un moment dat, fiecare dintre noi suntem devenim actori în rolul propriei vieți?