REȘIȚA – Duminică, ruşii au trecut prin formalitatea alegerilor. Aşa, ca să salveze aparenţele, s-a organizat un scrutin, oarecum inutil când toată lumea ştia dinainte rezultatul. Desigur, contestatarii lui Putin au dreptate să protesteze că s-a „umblat“ la procente. Nici măcar Putin nu s-a obosit să respingă prea convingător acuzaţiile. Dar se înşeală crezând că nişte alegeri corecte l-ar fi împiedicat pe acesta să revină la Kremlin.
Adevărul e că, în ciuda arestării adversarilor, a modului său tenebros de a conduce, chiar şi a eliminării persoanelor prea incomode, indiferent că e vorba de ziarişti împuşcaţi în lift sau de spioni asasinaţi în străinătate, majoritatea ruşilor ar merge tot pe mâna noului ţar.
Poate părea paradoxal, însă să ne amintim de Rusia anilor ’90 şi de un banc la modă pe atunci. Într-o dimineaţă, secretara lui Elţîn intră în biroul său: „D-le preşedinte, afară aşteaptă nunţiul papal şi reprezentantul FMI. Pe care doriţi să-l vedeţi primul?“ Elţîn priveşte în gol, apoi oftează resemnat: „Adu nunţiul, măcar lui nu trebuie să-i pup decât inelul…“ O glumă amară care surprindea perfect acea perioadă tulbure din istoria Rusiei post-comuniste. O ţară ce trăia umilinţa prăbuşirii bruşte, un popor în căutarea unei direcţii, a unui viitor, şi, mai ales, a unui conducător. Pe care, în cele din urmă, l-a găsit în persoana lui Putin.
Dur, necruţător, lipsit de scrupule şi de remuşcări, un personaj care l-ar fi impresionat (înspăimântat?) chiar şi pe Machiavelli, dar care a reuşit, în doar câţiva ani, să le dea din nou ruşilor speranţa că ţara lor va redeveni o superputere. Acum două secole, Napoleon spunea că liderii oamenilor sunt negustori de speranţe. Pentru ruşi, Vladimir Putin s-a dovedit a fi cel mai bun negustor. Chiar traficant de speranţe.
Însă, dincolo de cenuşiul ce gravitează în jurul lui, Putin nu poate fi acuzat că nu are atitudine. O emană de la privire la gesturi, de la acţiunile cele mai simple la actul politic, de la demonstraţiile de karate în faţa unor puşti la cele de forţă în faţa liderilor lumii, arătând tuturor că Rusia este ceea ce vrea el să fie. Poate asta înseamnă să fii un lider adevărat – nu să urmezi o cale, ci să faci una. Şi, mai ales, prin atitudine, să-i convingi pe ceilalţi să o urmeze.
Nina Curița