Este indubitabil faptul că municipiul de pe Bârzava are nevoie de multe, de la resurse financiare, până la locuri de muncă, de la locuri de muncă, până la (de ce n-am spune-o pe-a dreaptă) locuitori, care au cam plecat odată cu decăderea industriei grele şi cu închiderea orizonturilor ocupaţionale pe care Reşiţa le oferea celor veniţi de la sate sau de pe alte meleaguri.
Dar la toate aceste probleme există o singură soluţie: investitorii. Care lipsesc aproape cu desăvârşire, şi spunem asta fără să fabulăm despre venirea unora, plecarea altora, refuzul aruncat în faţa celor care au respins Reşiţa precum polii magnetici de acelaşi fel, găsind mai atractiv cel de-al doilea municipiu al judeţului, care chiar a devenit primul la acest capitol.
Anul acesta, în ceasul al doisprezecelea, cam cu un minut înainte ca Reşiţa să ajungă ruina de pe Bârzava, a fost inaugurată oficial zona industrială Aglomerator–Valea Ţerovei, care, în afară de câini comunitari, gropi şi canale fără capac, le mai oferă investitorilor ceva: toate utilităţile şi un spaţiu dedicat dezvoltării afacerilor, la câţiva paşi de unul dintre fostele mari centre industriale din ţară.
Cât de atractiv e Parcul industrial? Unul dintre răspunsuri vine de la consiliul local, care a redus preţul minim de concesionare, de la 1,8 euro/mp/an cât era stabilit iniţial, la 0,7 euro/mp/an.
Cu prilejul inaugurării, Mihai Stepanescu, edilul şef al municipiului, spunea că avem cinci investitori serioşi, la care se adaugă alţii, dar ale căror oferte nu sunt chiar ferme. La ultima conferinţă de presă, însă, primarul Reşiţei spunea că „doi investitori italieni sunt interesaţi de Valea Ţerovei, iar dacă intenţiile lor se concretizează se ajunge la 400 de locuri de muncă“. De asemenea, edilul mai speră să aducă investitori şi după prelegerea pe care o va ţine în data de 12 mai a.c., la Clubul German al oamenilor de afaceri din Timişoara.
Întrebat câte solicitări de la investitori avem pentru Parcul industrial, Marius Bălean, purtătorul de cuvânt al primăriei, ne-a spus, ieri, 20 aprilie, că sunt zece. Ce s-a întâmplat cu cele vechi? „De fapt, toate zece sunt noi, dar cu tot cu cele vechi“, a mai precizat purtătorul de cuvânt… Dar niciuna n-a trecut de stadiul de intenţie…
În fond, nu contează dacă ne curtează unul sau o mie de investitori. Esenţial este ca investiţiile să devină reale. Reşiţa chiar are nevoie de asta!
Antoniu Mocanu