„Programul guvernamental comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, ce ar urma să raţionalizeze sistemul spitalicesc românesc şi în acelaşi timp să creeze cămine pentru vârstnici, porneşte de la o evaluare realistă a unei stări de fapt“, susţinea acesta.
În opinia senatorului, „în reţeaua spitalicească din România se află circa 70 de spitale care nu îndeplinesc condiţiile standard la nivel naţional, de calitate şi securitate a asistenţei medicale de urgenţă şi curativă, majoritatea nu au suficient personal medical – medici şi asistente – iar altele sunt foarte aproape ca distanţă de spitale mai mari şi performante. Putem aprecia că s-ar face un prim pas spre un sistem spitalicesc mai strâns, mai localizat, mai eficient, poate şi mai flexibil, cu un standard mai ridicat. Pe de altă parte însă ne aflăm într-o realitate a administraţiei locale pe care nu o putem ignora. Autorităţile locale, la doar câteva luni de la procesul de descentralizare legiferat de OUG 48/2010, au luat deja unele măsuri de susţinere financiară şi gestionare a spitalelor preluate, primarii şi managerii de spitale, responsabilizându-se asupra funcţionalităţii acestora. Autorităţile locale care se află pe lista MS trebuie totuşi să decidă până la 31 martie 2011 dacă accesează programul Guvernamental pentru Centre de Permanenţă sau Cămine pentru vârstnici şi să facă demersurile necesare în acest sens, altfel rămân în afara programului şi riscă să compromită sau să piardă spitalul prin nesustenabilitate financiară. Din păcate, administraţiile locale vor constata la apariţia noului contract cadru, la 1 aprilie 2011, că dacă spitalul lor se află pe lista de reprofilare nu poate beneficia de contract cu CJASS şi ca atare singurul canal de finanţare este bugetul local“.
Cu alte cuvinte, spusele senatorului de Caraş-Severin s-ar traduce prin faptul că dacă Bocşa, Anina şi Oţelu Roşu vor spitale, finanţarea vine doar de la consiliile locale ale căror bugete sunt aşa cum sunt…
Nina Curiţa