Jurnal CS: De ce nu sunteţi în
Guvernul României, dle
Frunzăverde?
S.F.: Nu e o filosofie. Am promis că nu mai plec
din Caraş-Severin.
Jurnal CS: Aţi mai promis…
S.F.: Da. Şi am explicat de ce mereu a trebuit
să plec. Acum nu mai vreau să plec şi nu
accept în acest moment nici un post în
afara judeţului.
Jurnal CS: Vi s-a propus vreun post de
ministru?
S.F.: Da, au fost discuţii după alegerile
locale. Practic, am fost şeful acelei comisii care
a scris partea de
apărareşi
securitate naţională din
programul
deguvernare. Dar, efectiv, nu
am dorit să părăsesc
Caraş-Severinul. În primul rând pentru
că eu cred că fără prezenţa
mea în cadrul Consiliului Judeţean
această instituţie, cea mai importantă
din judeţ, îşi pierde din dinamism, nu
urmăreşte realizarea proiectelor pe care le
avem cum se întâmplă atunci când
sunt aici. De aici pot face multe. Faptul că,
deşi nu sunt la Bucureşti,
am reuşit să obţin un buget mai mare cu
60% decât anul trecut e o realizare
importantă. În al doilea rând,
îmi respect promisiunea, mai ales că am
văzut de-a lungul anilor că pentru
conjudeţenii mei este mai important să fiu
aici decât la Bucureşti. În campanie,
am observat că oamenii mă vor aici.
Jurnal CS: Să presupunem că această
coaliţie de guvernare pică
şi veţi fi chemat la centru. Nici în
această situaţie nu vă
încălcaţi promisiunea?
S.F.: Sunt vicepreşedinte al
PD-L, am în spate o carieră
politică (de altfel, trecerea la Partidul
Popular European mi se datorează), am
fost de patru ori membru al Executivului
României. Normal că pot fi chemat
la centru. Dar, nu-mi poate nimeni impune să
mă duc în vreo funcţie la
Bucureşti. Ajunge că sunt
prezent la şedinţele Biroului
Permanent Naţional. Şi nu cred
că o funcţie de ministru este mai
importantă decât una de
preşedinte de Consiliu
Judeţean, ales uninominal, care are
foarte multe atribuţii în acest moment.
Practic, CJ plăteşte salariul pentru 3000 de
oameni, iar în condiţiile în care
vorbim de descentralizare voi avea şi mai multe
atribuţii.
Jurnal CS: Cu toate că sunteţi un om politic
cunoscut, există zvonuri potrivit cărora nu
sunteţi acceptat la Bucureşti. Nu e acceptat
Sorin Frunzăverde sau ideile lui?
S.F.: Cred că sunt doar zvonuri. Iar aceste
zvonuri provin din faptul că întotdeauna am
avut o poziţie aş spune verticală
şi, de ce nu, de foarte multe ori foarte
personală. Atunci când am început
demersurile pentru a aduce PD în rândurile
PPE, au fost doar 2-3 oameni care au
înţeles de la început acest lucru
şi faptul că trebuia în
sfârşit să ne punem în
concordanţă ceea ce eram cu ceea ce
făceam, sau, mai bine zis, acţiunea
politică cu asumarea identităţii
politice. Noi nu am fost niciodată un partid de
stânga. Au fost puţini cei care au
înţeles, atunci în februarie 2005,
demersul meu. Şi tot puţini care au
înţeles multe din ideile mele politice. E
adevărat că am fost din nou poate singura
voce care am spus că nu trebuie să ne
schimbăm denumirea din PD
în PD-L, şi am fost singura
voce care a spus că cele două partide,
dacă ar fi candidat separat, ar fi obţinut
mai multe voturi decât acum, când sunt
unite. Ceea ce aritmetic este real.
Gândiţi-vă că la alegerile pentru
PE, PD a adunat 30% din voturi, iar
PLD aproape 9%. Unite, la locale am
strâns 29% iar la naţionale 32%.
Jurnal CS: Susţineţi că sunt puţini
colegi care vă înţeleg ideile. Sunt
cumva invidioşi pe rezultatele obţinute
în Caraş-Severin de
atâtea ori?
S.F.: Probabil că aceste rezultate stârnesc
şi invidie. Pe de altă parte, nu au cum
să nu fie respectate. Sincer vorbind, nu e
normală această invidie, întrucât
rezultatele de aici au tras şi procentul
naţional în sus. Procentul contează, nu
numărul de voturi, mă refer la procentul
pentru Parlament. Iar pe cei care ma invidiază o
să-i dezamăgesc în continuare.
Jurnal CS: Oamenii din multe judeţe vă
cunosc, dar îl asociază pe Sorin
Frunzăverde cu un tip dur.
S.F.: Da. Poate faptul că am fost de două ori
ministrul apărării mi-a creat această
imagine. Dar şi o serie de emisiuni televizate pe
care le-am tratat serios. Nu mă văd
într-un show de televiziune cu glume şi
poante. Pentru mine politica şi administraţia
sunt lucruri serioase, ce trebuie făcute de oameni
serioşi.
Jurnal CS: Cum e relaţia
cuTraian Băsescu?
S.F.: A fost o relaţie normală de-a lungul
timpului.
Jurnal CS: A fost? Nu mai e?
S.F.: Ba da. În această relaţie eu
mi-am păstrat punctele de vedere, dar, în
acelaşi timp, trebuie spus că
preşedintele este ales de majoritatea romanilor
care participă la vot, ceea ce-i conferă o
anumită poziţie.
Jurnal CS: Cum vedeţi scena politică
românească de azi?
S.F.: Această scenă are o mare problemă:
setea de imagine a politicianului, care vrea cu orice
preţ să apară la televizor. Nu are
importanţă ce spune în diverse
emisiuni, pentru el e important să apară
acolo şi să se certe cu ceilalţi
reprezentanţi ai partidelor politice. Şi
asistăm la o permanentă gâlceavă,
în care fiecare e preocupat să
vorbească mai tare decât celălalt
şi să-şi acuze cât mai mult
adversarul. Politica e un lucru serios iar electoratul
nu poate fi păcălit. Nu câştigi
nimic dacă eşti combativ şi agresiv.
Îmi permit să spun că mulţi
politicieni români nu au operă
politică.
Jurnal CS: Sorin Frunzăverde are
operă politică. Recunoscută pe plan
internaţional dacă ne uităm la faptul
că aţi deschis porţile PD spre cel mai
mare partid european. De ce nu vi s-a propus postul de
prim ministru? Aţi fi capabil să
conduceţi Executivul
României?
S.F.: Pentru că opera politică era
înfăptuită. Pentru că a fost o
înţelegere clară între mine
şi colegii mei că voi candida pe listele
pentru europarlamentari, dar la locale mă voi
întoarce în judeţ. Locuiesc în
Reşiţa şi nu vreau să plec de aici.
Acea listă de la europarlamentare a fost prima
victorie a PD, din nefericire şi singura victorie
clară. Atunci am bătut PSD-ul cu 5%.
Înţelegerea de care aminteam mai
înainte nu poate fi încălcată
pentru că nu vreau eu. Vreau să spun un lucru
esenţial şi ar fi nedrept dacă nu
l-aş spune:
actualulGuvern are o
misiune foarte dificilă. Se confruntă cu o
criză pe care nici minţile
luminate ale economiei mondiale nu o pot explica.
România are o economie
fragilă. Să nu-l invidiem pe
Boc că e prim
ministru. Nu e deloc o declaraţie
colegială, este o declaraţie realistă.
Şi, sunt capabil, oricând să conduc
Executivul României. Eu văd altfel modul de
evoluţie al politicii şi al României.
Dar asta nu înseamnă că eu nu mă
supun majorităţii PD-L.
Jurnal CS: Ce şanse daţi
coaliţiei PDL-PSD?
S.F.: Această coaliţie trebuie să dureze
pentru că nu există o altă variantă
politică. În situaţia în care se
află ţara, neînţelegerile sunt o
miză mult prea mică, prea meschină,
pentru a prima. E nevoie de un Guvern
care să aibă în spate o
majoritate parlamentară
solidă.
Jurnal CS: Vă mulţumim.
Nina Curiţa