Că urbea de pe Bârzava arată în permanenţă ca un şantier, nu mai e o noutate pentru nimeni. Însă spre deosebire de alte oraşe din vest, după retragerea şantierelor rămân şanţuri, gropi, drumuri sparte şi nimic altceva.
Unul dintre proiectele care se înscrie în acest tipar este ISPA, în cazul căruia există un lung lanţ al slăbiciunilor, în care intră de la primărie, până la AquaCaraş, beneficiarul iniţiativei, Hidroconstrucţia, în calitate de executant, şi multe alte societăţi în calitate de subcontractanţi.
Atunci când vine vorba despre „derulăm ISPA, vom introduce apă şi pe străzile… şi în cartierele“ primăria apare pe primul plan. Când este vorba despre întârzieri, lucrări făcute de mântuială, materiale de proastă calitate (de tipul căminelor cu capace de plastic, care s-au spart în primele zile) străzi brăzdate de şanţuri acoperite cu nisip şi oameni nemulţumiţi, autoritatea locală se scoate din ecuaţie. Lucrările sunt făcute de mântuială şi trenează din cauza firmelor de garsonieră, care sunt puse să le execute, după cum declarau reprezentanţii municipalităţii.
Şi totuşi cine ne-a dat apa pe mâna lor?
Cămine puse aiurea, pentru a fi repuse ulterior, străzi săpate într-o parte pentru ca ulterior să fie sparte în cealaltă, din cauza unor greşeli de proiectare, drumuri excavate în toate părţile, îngreunând accesul localnicilor, rigole pluviale montate deasupra nivelului străzii, ceea ce face ca apa să curgă prin şanţuri formate în mod natural, iar drumurile să aibă, la fiecare ploaie, aspect de mocirlă…
Şi ca tabloul să fie complet, am putea adăuga rigole şi canale gata înfundate, înainte ca reţeaua să fie dată în folosinţă. Nemulţumirile vin din dezamăgirea oamenilor că nici măcar un proiect menit să le aducă civilizaţia nu e respectat aşa cum ar trebui. Cum va arăta tabloul ISPA la data la care lucrările vor fi finalizate? Să sperăm că mai bine decât pavajul din centru…
Antoniu Mocanu