REŞIŢA – Pentru reducerea cheltuielilor, o serie dintre secţiile spitalului judeţean vor fi mutate, şi vor fi necesare noi investiţii.
În ultima vreme, se tot vorbeşte despre închiderea Staţionarului III (TBC) al Spitalului Judeţean de Urgenţă din Reşiţa. Şi s-ar putea ca ideea să aibă, de fapt, consecinţe pozitive atât asupra bugetului, cât şi asupra pacienţilor. „Această soluţie este una patrimonială, în condiţiile în care cheltuielile la un astfel de staţionar cu utilităţile sunt foarte mari, spune dr. Dumitru Secăşan, managerul Spitalului Judeţean. Dar ca să putem să renunţăm la acest staţionar trebuie să investim, să clădim ceva nou, care la final ar costa mai puţin, fiindcă n-ar mai avea acea încrengătură de conducte, fluxul fluidelor ar fi mult mai bine gestionat”.
Însă mutarea secţiilor de la un staţionar la altul va presupune timp şi investiţii. „Am făcut un calcul şi un studiu în această privinţă, şi ar presupune două etape, explică dr. Secăşan. În prima etapă, dacă am muta secţia de Neurologie de la Staţionarul II la Staţionarul I, am face anual o economie de 74.700 de lei, cât costă doar transportul pacienţilor şi al medicilor pentru consult interdisciplinar. Circuitul pacientului cu probleme neurologice este de cele mai multe ori în următorul fel: se adresează la UPU (Unitatea de Primiri Urgenţe – n.r.), de la UPU merge cu salvarea la Neurologie, de la Neurologie i se recomandă CT sau RMN, vine din nou la Judeţean, sau de la Neurologie este transferat la Reanimare, secţie aflată tot la Judeţean. Medicul curant îl vede la Reanimare sau sunt alţi pacienţi cu deficite motorii internaţi pe alte secţii care necesită consultul medicului de Neurologie”.
„Numai prin acest transport, spitalul cheltuie 74.700 de lei, explică medicul. Prin mutarea secţiei de Neurologie la Spitalul Judeţean de Urgenţă Reşiţa, prin construirea deasupra Reanimării a unei locaţii ce ar avea o suprafaţă de aproximativ 300 mp, s-ar investi 1.200.000 de lei, sumă amortizată în decurs de zece ani. Ar fi ca beneficii şi aceste economii, şi avantajele bolnavilor. Pacientul neurologic este dus cu targa, pus în salvare şi merge prin oraş. Pe când aşa, el nu ar mai trebui să fie mutat, lucru ce va avea ca efect o refacere mai rapidă, adică accidentul vascular cerebral poate să-şi reducă din efecte. Totodată, prin această locaţie am putea rezolva încă un lucru, şi anume acela că am avea spaţiu suficient pentru înfiinţarea unui compartiment de reabilitare neurologică, pe care oricum îl avem în preocuparea noastră, trimiţănd la minister solicitarea de înfiinţare a acestuia cu şase paturi, trei pentru bărbaţi, trei pentru femei, ce să se adreseze pacienţilor cu deficienţe neuromotorii şi care poate să fie asistat de un medic kinetoterapeut şi de personalul aferent. Aceasta face parte din medicina paleativă care, la ora actuală, este cea care îi oferă o şansă de îmbunătăţire a vieţii cotidiene oricărui bolnav, oricât de gravă ar fi starea sa”, a declarat managerul spitalului reşiţean.
Pe lângă aceasta, dr. Secăşan mai preconizează încă o măsură, şi anume construirea unei noi aripi noi la Spitalul Judeţean, în spatele acestuia, „ce ar aduce aici, din Staţionarul II, secţiile cu potenţial de medicină de urgenţă, cum sunt Medicina Internă, Diabetologia, Oncologia, Hematologia, iar în locul lor s-ar muta cele trei secţii de la Staţionarul III. Această concentrare a activităţilor medicale nu are decât efect benefic, atât din punct de vedere financiar, cât şi din cel medical, care este incomensurabil. Aşadar, orice economie se face cu noi investiţii. Aceste spitale au fost făcute la timpul lor, în 1932″.
Antoniu Mocanu