Deşi avem un pământ bun şi roditor, tradiţii şi experienţă în agricultură, pe piaţă găsim mai mult marfă din import. Produsele frumoase îţi iau ochii dar, de cele mai multe ori, sunt fără gust şi miros.
Iarna, 90% din legumele consumate de români sunt aduse din import, din ţări precum Turcia sau Spania. Vara, procentul scade, dar nu cu mult. În această situaţie s-a ajuns, spun unii, deoarece „românii s-au emancipat peste noapte şi nu vor decât fructe şi legume mari, colorate artificial, pe care să le cumpere doar din supermarket-uri, în timp ce ale noastre se strică sau, în cel mai bun caz, ajung hrană pentru animale“, povesteşte Vasile Strîmturean, din Vrani.
Poate acesta este şi motivul pentru care agricultorii cărăşeni au obosit să-şi mai cultive pământul. Numai în anul 2009, potrivit datelor Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Caraş-Severin, din 127.226 de ha de teren arabil, peste o treime au rămas în paragină.
Însă, din aceste 46.000 de ha rămase nelucrate, 32.000 de ha şi-au schimbat categoria de folosinţă, ele putând fi considerate acum pajişti naturale. Un alt motiv pentru care agricultorii cărăşeni nu mai înfiinţează suprafeţe mari de culturi este legat de faptul că aceştia nu au unde să-şi vândă produsele.
„Agricultura românească e la pământ, iar cei care ar trebui să sprijine acest sector nu o fac. Stăm cu grâul şi porumbul în hambare şi îl mănâncă fluturii şi şobolanii, că nu avem cui să-l dăm. Vai de noi, după o viaţă de muncă, am ajuns să vindem marfa bişniţarilor, la un preţ de nimic, iar ei să culeagă roadele muncii noastre. Motorina e scumpă, la fel sunt şi lucrările din câmp. Din cauza asta nici nu-ţi mai vine să lucrezi. Nu ştiu unde va ajunge ţara asta!“, spune cu amărăciune-n glas Vasile Molnar, din Răcăşdia.
Roxana Nafiru