L-aţi văzut probabil distribuind, pe bani, prin tramvaie, pe străzi sau pe la cafenele, ziare gratuite, însă şi-a dat seama că afacerea e total neprofitabilă.
Acum şi-a suflecat pantalonul deasupra genunchiului drept şi stă în faţa unei farmacii naturiste şi repetă intermitent, fără vreo tonalitate: „Ajutaţi-mă, vă rog!“. Are şi el, ca mulţi alţii, o rană pe care şi-o provoacă singur doar de dragul de a-şi produce pâinea cea de toate zilele pe alte căi decât cele normale.
Şi ca el sunt mulţi. Împinşi de nevoi, de lipsuri, de faptul că n-au o meserie sau, dacă o au, şi-au dat seama la o vârstă prea înaintată că ar fi trebuit să lucreze ca să aibă o pensie, aşa că s-au apucat de cerşit. Şi, din sărăcia locuitorilor municipiului de pe Bârzava trăiesc şi ei. Îi vezi la intrarea în pieţe, pe marile bulevarde, în centru sau mai peste tot, făcând din sărăcie un spectacol pe care nimeni nu-l agrează, dar toată lumea în tolerează.
Deşi, după cum se tot vorbeşte, cei care le dau bani, ar putea fi chiar mai săraci decât ei…
Antoniu Mocanu