Unul dintre foştii edili şefi ai urbei de pe Bârzava spunea că reşiţenii, deşi trăiesc în mediu vestic şi avangardist al Banatului, sunt reticenţi la schimbare, fiind acuzat că şi-a găsit această scuză. Numai că, deşi toată lumea se vaită că nu se face nimic, chiar şi atunci când se face, nimeni nu e mulţumit…
Iar între cei care se străduiesc să facă şi beneficiari se ridică întotdeauna un zid de frustrare. De ce abia acum? De ce pe o conductă, şi nu pe cealaltă? De ce au spart drumul şi au lăsat pământul să se taseze? De ce s-a spart partea stângă a drumului şi nu cea dreaptă? Dar de ce nu s-a pus canalizarea în spatele caselor, ci prin faţă? Dar oare de ce… Şi lista întrebărilor continuă. Cert e că suntem la început de Mileniu III iar Reşiţa, reşedinţă de judeţ, are încă multe străzi lipsite de apă potabilă, iar canalizarea rămâne un vis chiar şi pentru unele dintre zonele unde ISPA va aduce apa.
Banii europeni pentru plata lucrărilor întârzie să apară, firmele mărunte care s-au apucat de treabă, în calitate de subcontractanţi de lucrări au ajuns să fie schimbate precum perechile de ciorapi doar pentru că nu au de unde să finanţeze la infinit materiale şi muncă pentru care nu primesc nimic în schimb, iar oamenii simpli, muncitorii, au ajuns la limita frustrării, pentru că lucrează cam pe degeaba. Şi totuşi, ospitalitatea tradiţională există numai în pliantele turistice, pentru că atunci când muncitorii au ajuns cu lucrările în dreptul unor blocuri, oamenii şi-au mutat băncuţele în scară. În condiţiile actuale, poate că prevestirile sumbre cum că Reşiţa va ajunge o comună cu tramvaie nu se vor adeveri! Poate va fi una fără tramvaie.
Antoniu Mocanu