REŞIŢA – Orice grabă sau urgenţă umană îşi pierde prioritatea în faţa crucii Sfântului Andrei, la intersecţia drumurilor cu calea ferată.
Până la urmă, nici nu putea fi altfel, pentru că nimeni nu vrea să rişte un dezastru feroviar. Accidentele de acest gen sunt rare, dar cumplite. Însă această modalitate de prevenire a devenit iritantă prin aşteptarea din ce în ce mai prelungită. Nu o dată aştepţi, minute în şir, pe Calea Timişoarei sau vizavi de fostul Prescom, în Reşiţa, pentru că, doar-doar, o trece vreo ruginitură de garnitură, care s-ar fi urnit mai repede dacă ar fi fost trasă de cai, decât cu locomotivele CFR-ului.
Poate am putea zâmbi zeflemitor când, în coada aşteptării la barieră, observi o maşină de Poliţie. Zâmbetul îţi piere, însă, când dincolo de barieră, în coadă, vezi luminile albastre ale unei ambulanţe. De ce aşteptarea? Pentru că investiţiile reale în calea ferată din judeţ au ajuns infime, iar Statul nu e-n stare să cheltuie o mână de bani pentru montat nişte senzori care să scurteze agonia aşteptării. Asta într-o vreme în care directorii de regionale au telefoane mobile de mii de euro, cu senzori care ştiu să stingă ecranul dacă aparatul e la urechea domnului, sau care ştiu să dea mai tare volumul soneriei, dacă aparatul se află în poşeta doamnei.