REŞIŢA – Gen. Brig. (r) ing. Adrian Marinescu, personalitate care şi-a legat destinul de Uzina de tunuri Arsenal, modelând metal şi caractere, s-a întors „acasă“, la ceruri!
Am primit la redacţie, luni dimineaţă, vestea tulburătoare a morţii respectabilului general, personalitate impresionantă, fie şi doar prin prezenţa fizică în oraşul de care şi-a legat destinul din 1977. Atunci sau mai precis la 1 ianuarie 1977 avea să fie detaşat la Reşiţa, fiind numit director general al Întreprinderii Mecanice Reşiţa, pe care a condus-o aproape două decenii, până la trecerea în rezervă, în 1996, când s-a pensionat.
A impresionat prin biografia sa absolut excepţională. Născut la Iași în 1936, coleg de cameră la internatul Liceului Nicu Gane din Fălticeni cu Nicolae Labiș, de care-l apropie ședințele de cenaclu literar de la Librăria Sadoveanu, absolvent al Liceului Militar Dimitrie Cantemir din Predeal, unde face parte din orchestra semi-simfonică a liceului cântând, sub bagheta tatălui celebrei violoniste Lola Bobescu, Aurel Bobescu, la corn, Adrian Marinescu a fost coleg și cu inegalabilul Marin Sorescu. În 1957 termină Școala Militară de Ofițeri de Artilerie din Sibiu cu gradul de locotenent, iar în 1965 Academia Militară Tehnică, ambele ca șef de promoție. Toate gradele militare, de la căpitan în sus, le-a obținut la excepțional (înainte de termen) devenind colonel la doar 40 de ani. Din 1977 devine director general al Întreprinderii Mecanice Reșița unde, timp de 20 de ani „a modelat metal și caractere“, cum avea să scrie în cartea sa autobiografică „Arme şi Destine“, având șansa „să polarizez energii aici, unde munca își află aureola din oțelul suprarezistent al celor 3.500 de tunuri care au părăsit solemn, piesă cu piesă, porțile uzinei… în 13 modele noi… Lor le-am hărăzit și două invenții brevetate…“.
După pensionare a continuat să se implice în viaţa publică a oraşului, fiind consilier local timp de două mandate. A fost distins cu Medaliile şi Ordinele Militare III, II şi I, Emblema de Onoare a Forţelor Terestre, titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, titlul onorific de Senior al Culturii Banatului Montan. A publicat două cărţi: „Arme şi destine – două decenii la fabrica de tunuri“– Editura Semne, Bucureşti, 2015, şi „Tunurile Reşiţei – o istorie fierbinte“ – Editura Semne, Bucureşti, 2017, în colaborare cu Col.(r) ing. Ion Tănasie.
Nelipsit de la seratele culturale din casa Dumitrescu sau la evenimentele culturale ale Reşiţei, figura distinsă a generalului şi discursurile sale memorabile rămân, cu siguranţă, onorante în trecerea sa prin viaţă. „Sunt mulțumit că n-am trecut prin viață degeaba, spunea respectabilul general de brigadă, am sădit pomi drepți pe marginea drumurilor mele și mlădițe de gânduri pe o carte…“.
Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Sa!
JCS-Alexandra Gorghiu
