„Mama, Moşul o să îmi aducă un telefon? Nu, mama, până în clasa a cincea, nimeni nu îţi va aduce un telefon…“ V-am redat doar o parte din discuţia unui băieţel şi mama lui, surprinsă, într-o seară când plecam de la lucru. Mergând în spatele celor doi o bucată de drum, trebuie să recunosc că poziţia fermă a mamei şi explicaţiile date celui mic m-au impresionat. Adevărul este că, mai ales în preajma Sărbătorilor, tot mai mulţi părinţi şi bunici, în loc să se bucure, sunt întristaţi la gândul că vor trebui să le explice copiilor şi nepoţilor de ce „moşul“ e sărac, de ce nu vine şi la ei un Crăciun cu… mai multe.
Momente jenante şi dificile, care, nu de puţine ori, le strică sărbătorile. Oare de ce, în loc să le împărtăşească sau chiar să le sporească tristeţea de a nu avea, nu încearcă să le arate că pot fi şi mulţumiţi, ba chiar bucuroşi, cu ceea ce au? Desigur, e greu să-i explici unui copil de ce alţii au şi el nu. E şi mai greu să-l faci să înţeleagă să nu dorească. Până la urmă, e doar copil.
Dar câţi dintre adulţi au încercat asta? Să le explice copiilor lor că sărbătorile nu stau într-un brad cât blocul şi bogat împodobit, în cadouri, în jucării, în mese îmbelşugate sau în vacanţe exotice? Că bucuria înseamnă ceva mai mult de atât? Spuneţi că nu ar înţelege? Nu vă subestimaţi copiii şi încercaţi să vorbiţi cu ei; s-ar putea să fiţi surprinşi.
Ceea ce ar fi foarte bine, pentru că mulţi dintre copiii care astăzi sunt trişti pentru că „moşul e sărac“ s-ar putea să devină într-o zi adulţii frustraţi pentru că nu au maşină (iar dacă au de ce nu e jeep), că au tot telefonul de acum doi ani sau televizorul este mai mic decât al vecinilor, că ei stau în concediu acasă în timp ce alţii merg pe cine ştie ce munte sau insulă, că masa nu se îndoaie sub greutatea mâncării din care jumătate se aruncă iar cealaltă se vomită în ambulanţă, de ce alţii au bani şi ei nu sau cine ştie ce alte mii de astfel de lucruri care pentru ei sunt „esenţiale“ din moment ce, de mici, au fost obişnuiţi să le pretindă.
Şi, pretinzându-le, au uitat lucrurile „mărunte“, cu adevărat importante, care ne ajută să trecem peste fiecare zi – un trai decent, un acoperiş deasupra capului, căldură, şi, cel mai important, să fii sănătos şi să-i ai aproape pe cei dragi. Şi totuşi, nu toţi au uitat aceste lucruri; încă mai sunt oameni care ştiu că bucuria vine din lucruri simple: un gând frumos, un gest deosebit, un zâmbet, o privire în care se oglindeşte Universul.
Sărbători fericite şi un 2013 mai uşor.
Nina Curiţa