REȘIȚA – În premieră, Jurnal de Caraş și CAON sunt, în acest an, parteneri media la cel mai important eveniment academic al Transilvaniei: Zilele Academice Clujene!
Cu o tradiţie de aproape o jumătate de secol, această reuniune ştiinţifică de înalt nivel a celor mai buni dintre cei buni este, deja, de referinţă. Sub cupola Academiei Române, Filiala din Cluj-Napoca, se reunesc anual nume consacrate pentru a prezenta cele mai semnificative reuşite în sfera istoriei şi a cercetărilor interdisciplinare. Este eventul care aduce, cu această ocazie, Banatul de Munte mult mai aproape de cel mai înalt for de cultură al ţării. După Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca şi Filiala din Cluj-Napoca a Academiei Române, prin Institutul de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române, cel mai vechi institut de istorie din România, conturează „un cap de pod” spre inima Banatului de Munte. Cum se construieşte şi se consolidează această conexiune academică, ne spune un reşiţean, Attila Varga, mutat la Cluj-Napoca, în prezent cercetător ştiinţific la prestigiosul institut de istorie din inima Transilvaniei şi, totodată, visiting researcher la Oxford Brookes University din Marea Britanie:
Nina Curiţa: Ce anume reprezintă Zilele Academice Clujene pentru comunitatea universitară clujeană şi unde vedeţi importanţa sa pentru mediul cultural cărăşan?
Attila Varga: Dacă ar fi să fac o comparaţie, aş spune faptul că Zilele Academice Clujene reprezintă, cu siguranţă, una dintre cele mai trainice punţi de legătură între cercetarea academică transilvăneană de înalt nivel şi publicul larg. Acesta, în epoca tehnologiei, în care informaţia circulă cu viteza gândului, trebuie să se conecteze la cele mai noi rezultate de cercetare din domenii cheie precum: matematică, astronomie, sociologie, geografie, lingvistică, arhivistică, biblioteconomie şi, nu în cele din urmă, istorie. De aproape o jumătate de secol, la Zilele Academice Clujene, vin specialişti de marcă din ţară şi străinătate care ne prezintă ce anume au investigat important în sfera lor de competenţă. Mai mult, ei oferă şi publicului interesat şansa de a se apropia de aceste investigaţii ştiinţifice, de a pune întrebări şi, de ce nu, de a adânci temele respective cu propriile căutări. Până la urmă, cred, o temă de cercetare atunci are valoare când deschide noi şi noi orizonturi pe care, la un moment dat, păşesc şi alţii. M-aţi întrebat din ce motiv un asemenea eveniment de anvergură, derulat în inima Transilvaniei, la Cluj, ar putea capta interesul mediului cultural cărăşean. Consider că şi temele istorice, spre exemplu, care se discută intens în Banat pot fi reprezentate/dezbătute la Zilele Academice Clujene. Aşa cum se ştie, cele două provincii au dezvoltat în timp o conexiune mai specială. Aş spune chiar aceea că există între ele frumoase punţi culturale de legătură care trebuie continuate, respectiv materializate şi prin rezultate concrete. Istoria Banatului îşi poate găsi un loc de cinste la un panel al Zilelor Academice Clujene, iar oamenii de cultură cărăşeni ar avea multe de spus la un asemenea event, întrucât (nu-i aşa?) ei sunt, în primul rând, veritabili creatori de „hrană pentru spirit”, dar şi ambasadori ai culturii, motiv pentru care mesajul lor trebuie să treacă dincolo de hotarele comunităţii în care trăiesc. Aşadar, Zilele Academice Clujene reprezintă o platformă, o veritabilă „Agora” unde merită şi trebuie să se facă auziţi toţi cei care, cu adevărat, au ceva de spus semnificativ în sfera domeniului în care excelează!
N.C.: Vedem, des, evenimente cultural academice care se deschid în diferite părţi ale ţării. Cum au ajuns Zilele Academice Clujene „un brand academic” şi care este elementul de noutate pe care îl propune?
A.V.: O perioadă destul de îndelungată, Zilele Academice Clujene s-au raportat, cu precădere, la specialişti. Ei se întâlneau sub cupola acestui eveniment select, iar astfel se conectau la rezultatele muncii fiecăruia dintre ei. În timp, eventul în sine s-a deschis tot mai mult spre publicul larg, iar această strategie de „Open Gate to Community” a fost cât se poate de benefică. S-a realizat, în acest mod, o comunicare mai strânsă între specialişti şi publicul larg, iar mediul de afaceri s-a conectat, de asemenea, la eveniment, susţinându-l cu generozitate. În vremurile de azi, cred sincer în apropierea şi suportul reciproc între mediul universitar/academic şi cel de business, întrucât un astfel de suport aduce mereu o plus-valoare cercetării în sine. La Institutul de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, cel mai vechi institut de istorie din România, ne bucurăm de parteneriatul cu mediul antreprenorial/de business nu doar cu prilejul Zilelor Academice Clujene, ci şi pe tot parcursul anului. Derulăm, împreună, diverse proiecte cu caracter interdisciplinar, iar atunci când ajungem la rezultate concrete le diseminăm, tot împreună, în comunitate. Trăim alte vremuri… Conexiunile între comunităţi diverse, între oameni şi idei variate, apoi proiectele/temele privite din unghiuri de vedere diferite conduc nu doar la rezultate notabile, ele sunt o garanţie a succesului cu efecte pe termen mediu şi lung.
N.C.: Prin prisma experienţei pe care aţi dobândit-o din organizarea atâtor ediţii a Zilelor Academice Clujene cum putem conecta mai bine publicul larg la „turnul de fildeş” al savanţilor/cărturarilor?
A.V.: Cred că, acum, „aţi pus degetul pe rană”! Dacă această discuţie am fi avut-o pe la începuturi, cu mulţi ani în urmă, atunci când „s-a tăiat panglica” la Zilele Academice Clujene era, poate, „firesc” ca şi savanţii/cărturarii să rămână şi să interacţioneze „pe limba lor” în propriul „turn de fildeş”. Acele vremuri, nu mă îndoiesc, sunt deja demult istorie! Sau, mai direct spus, să te închizi în propria „carapace” profesională azi când tehnologia apropie comunităţi din cele mai îndepărtate, un asemenea demers, deci, echivalează cu sinuciderea profesională. Mi se pare, aşadar, foarte pertinent să întrebaţi cum putem conecta mai bine publicul larg la „Turnul de Fildeş” al savanţilor. Reflectând la aceasta, mă întreb în fapt cine şi unde trebuie să se conecteze întâi de toate? Cine trebuie să facă primul pas în această direcţie? Publicul spre „Turnul de Fildeş” sau invers? Atunci când am adoptat, pentru Zilele Academice Clujene, strategia de „Open Gate to Community” nu am avut în vedere, sub nicio formă, vulgarizarea ştiinţei sau golirea de profunzime a mesajului transmis. A trebuit să învăţăm că, înainte să ne apucăm de anumite teme de cercetare/dezbatere, înainte să pornim să obţinem finanţare pentru ele, a fost necesar să luăm pulsul comunităţii. Oare ceea ce vrem să facem ne interesează doar pe noi „în Turnul de Fildeş” sau şi pe alţii? Şi, dacă îi interesează şi pe alţii, cum „traducem” rezultatele muncii noastre de aşa manieră încât „să nu-i pierdem pe drum” pe cei care ar vrea să ne urmeze sau să rămână aproape de noi. Cred că această abilitate/flexibilitate de a te face înţeles de către ceilalţi vine în timp pe măsură ce rămâi conectat la comunitate, răspunzând la imperativele ei. Aici cred că este una dintre „chei”: să înţelegi provocările momentului, să reflectezi la soluţiile cele mai optime, iar prin intermediul lor să conservi comunicarea permanentă cu cei la care te raportezi. Sau, mai simplu spus, priveşte, întâi, în oglinda realităţilor din comunitatea căreia îi aparţii, iar apoi oferă-i ceva preţios din ceea ce ai tu mai valoros pentru a-i deschide cele mai frumoase perspective…
N.C.: Cum vedeţi consolidarea punţilor de legătură între Reşiţa şi Cluj prin Zilele Academice Clujene?
A.V.: Aş vrea să invit cât mai mulţi istorici şi oameni de cultură cărăşeni să îndrăznească să se apropie măcar de unul din panelurile propuse la Zilele Academice Clujene, să prezinte ceva original, iar, în final, să nu rămânem doar la vorbe sau la publicarea celor spuse într-un volum care să fie parcurs şi înţeles tot în „Turnul de Fildeş”. Am văzut că, în campania electorală ce s-a derulat cu ceva timp în urmă, „Jurnal de Caraş” a realizat nişte podcasturi interesante pe temă politică, cum era şi firesc. Vă lansez provocarea de a face regulat aşa ceva şi cu oamenii de cultură nu doar din Caraş-Severin, ci şi cu specialiştii din institutul clujean din care fac eu parte, spre exemplu. Ar fi interesant şi constructiv să comentăm/analizăm cărţi, articole ştiinţifice, idei de proiecte… iar aceste podcast-uri să circule de-o parte şi de alta. Să ni le împărtăşim reciproc şi să le postăm pe propriile noastre pagini profesionale de facebook. Am ajuns la concluzia că, în realitate, de foarte multe ori, aflăm/detaliem la ce lucrăm interesant unii şi alţii doar atunci când ne întâlnim, dacă ne întâlnim…
N.C.: Aţi pomenit la începutul discuţiei noastre despre necesitatea parteneriatului dintre mediul antreprenorial şi cel academic pentru reuşita unui eveniment academic de înaltă ţinută. Aţi încercat, vreodată, ceva similar şi în cazul Banatului? Are şanse de reuşită şi aici?
A.V.: Vă rog să îmi permiteţi să mă declar foarte optimist în această privinţă! Rememorez, cu plăcere, excelenta colaborare pe care am avut-o cu Primăria Municipiului Reşiţa atunci când am pregătit împreună traducerea, din limba maghiară în limba română, a Istoriei Reşiţei de Mihalik Sándor. Apoi, am colegi şi prieteni la UBB Reşiţa cu care sigur aş putea colabora în modul cel mai constructiv cu putinţă. Unul din proiectele mele de suflet vizează istoria filmului din Transilvania şi Banat în secolele XIX şi XX. Chiar anul viitor voi lansa în cadrul Transilvania International Film Festival (TIFF) o istorie a cinematografelor din Cluj. Aş vrea să fac o lansare de carte şi acasă, ocazie cu care am putea readuce TIFF la Reşiţa. Ar fi un proiect grozav care ar conecta şi mai frumos Reşiţa la inima Transilvaniei…
N.C.: Ce proiect de cercetare istorică planificaţi în legătură cu Banatul şi cum vedeţi aplicarea sa la Zilele Academice Clujene sau în altă ocazie?
A.V.: Vă deconspir, cu această ocazie, faptul că am discutat, deja, cu cineva de la Primăria Municipiului Reşiţa un proiect foarte interesant. Intenţionez să-l aduc la Reşiţa, pentru o prelegere publică, pe colegul şi prietenul meu de la Oxford, Profesorul Marius Turda, unul din cei mai buni specialişti pe plan mondial în sfera cercetării unor teme precum: rasismul, eugenia, antisemitismul sau naţionalismul. Ar fi foarte interesant ca, în „Oraşul cu Poeţi”, un reputat dascăl de la Oxford să detalieze cele mai noi cercetări ale sale despre naţionalismul lui Mihai Eminescu şi Societatea Secretă „Carpaţi” din care şi marele poet a făcut parte! Lucrez cu Profesorul Marius Turda la acest proiect mai mult decât incitant, iar dezbaterea pe care am face-o la Reşiţa ar fi de neuitat!
N.C.: De ce aţi ales Jurnal de Caraş/CAON partener media la Zilele Academice Clujene?
A.V.: Mi-au plăcut mereu calitatea şi profesionalismul celor care lucrează la această publicaţie care se mai şi tipăreşte. De asemenea, rememorez, de fiecare dată, cu multă plăcere faptul că am mai avut interviuri la Dvs. şi, de fiecare dată când am venit, am simţit acel frumos sentiment de „Acasă”. În plus, vă spuneam, mi-aş dori să văd cât mai mulţi cărăşeni la Zilele Academice Clujene, dar până acolo, după cum pomeneam deja, „Turnul de Fildeş” trebuie să facă primul pas spre ceilalţi nu invers. Este şi motivul pentru care m-aş bucura mult dacă „Jurnal de Caraş”/CAON va rămâne partener media la Zilele Academice Clujene nu doar acum, ci şi în anii care vin, iar pe această punte culturală de legătură, Reşiţa-Cluj, noi să circulăm mai des de-o parte şi de alta şi să împărtăşim, cât mai des cu putinţă, din tot ceea ce creăm interesant şi valoros. Şi, ca să nu rămână totul doar la nivel de vorbe, voi onora oricând una sau mai multe invitaţii la podcast-urile Dvs. în care să vorbim despre punţi culturale de legătură create de bănăţenii care, odinioară, au plecat departe, dar, cu sufletul şi cu mintea deopotrivă, au rămas, totuşi, aproape de tot ceea ce înseamnă farmecul, cultura şi istoria fascinantă a Banatului de Munte…
N.C.: Mulţumesc!
JCS – Nina Curiţa
