REȘIȚA – Cu îndemnul lăsat posterității de Corneliu Baba s-a încheiat expoziția dedicată marelui artist. Îndemn pe care, pe 16 iulie 1996, îl nota ca pe-un testament în jurnalul pe care l-a ținut timp de 50 de ani și care s-a tipărit în patru volume!
„Nici nu știți ce călătorie mi s-a oferit, ce glorii și căderi am trăit ca să ajung la acest capăt de apogeu și de final. Un singur regret: că firul vieții se apropie de intrarea în neant, în uitare și eternitate. Nu voi vorbi despre pictura mea din care cea mai mare parte o aveți aici. Nu voi vorbi despre intenții ce am avut ca pictor născut la mijlocul acestui veac. Am rămas la prejudecata că tabloul, această ficțiune, are nevoie nu de recomandarea scrisă sau rostită la adresa lui, ci de tăcerea meditației, a sensibilității subiective a celui ce-l privește și încearcă să înțeleagă. Vă invit deci: priviți, meditați, după care bineînțeles judecați. Aici rolul meu s-a terminat”, nota artistul care a copilărit și crescut la Caransebeș, la vârsta la care se considera îndreptățit să se numească bunicul picturii românești.
Gândurile lui au prins glasul lui Marius Tudor, actor al Teatrului de Vest, vineri după-amiaza, când cortina a căzut peste expoziția de la Muzeul Banatului Montan.
Corneliu Baba nu și-ar fi imaginat starea de spirit în care-și va încheia drumul ca artist într-un moment când o lume se prăbușise, iar alta se chinuia să se refacă. Societatea ieșise dintr-un coșmar sperând într-un miracol, dar a intrat într-un haos. Retragerea i-a oferit artistului șansa unei transparențe care-l făcea să vadă o altă lume decât cea ascunsă în febra orgoliilor și a sărmanelor ambiții de a învinge și a cuceri.
„Trăiește un fel de claustrare în atelierul său, printre pânze și culori. Sunt momente de entuziasm, după care altele de îndoieli. Evenimentele trecute prin inima și mintea sa își păstrează peste timp prospețimea. Pentru cititorul de azi, aceste însemnări devin un adevărat document al realităților românești de la anii de început până la cei de pe urmă ai celei mai crunte dictaturi din estul Europei.”, afirmă Maria Muscalu-Albani, curatorul expoziției dedicate unui artist care ne-a lăsat îndemnul de a privi și a medita.
JCS-Ionel Ivașcu
