Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Monografia oraşului industrial de pe Bârzava, scrisă în limba maghiară de prof. Mihalik Sandor, cărturar respectat la vremea sa, a fost tradusă în limba română!

Proiectul traducerii şi publicării acestei lucrări – „Istoria Reşiţei – Oameni şi locuri din vremuri demult uitate“ – îi aparţine istoricului Attila Varga, cercetător în cadrul Institutului de Istorie „George Bariţiu“ din Cluj Napoca al Academiei Române, care l-a propus Primăriei Municipiului Reşiţa cu prilejul aniversării a 250 de ani de activitate industrială.

Primarul Ioan Popa a îmbrăţişat încă de anul trecut această iniţiativă: „Personal, am decis să susţin acest proiect din câteva considerente importante. Întâi de toate, autorul volumului de faţă este reşiţean de origine, crescut şi format în prima fază a devenirii sale profesionale pe băncile şcolii din această urbe, iar faptul în sine că, nici după consacrarea sa academică, nu a uitat de unde a plecat şi a dorit să contribuie cu ceva la acest eveniment important pentru Reşiţa – 250 de ani de tradiţie industrială – gestul său, deci, l-am apreciat şi l-am valorizat pozitiv“.

Cartea lui Mihalik a fost, prin urmare, tradusă în limba română de istoricul nostru şi publicată la Ed. Argonaut din Cluj-Napoca, lansarea ei având loc la Muzeul Banatului Montan, în contextul unui eveniment cultural mai amplu, menit să prefaţeze sărbătoarea în sine a oraşului dar, printr-o fericită coincidenţă, şi la 125 de ani de la apariţia celei mai vechi monografii dedicate Reşiţei: „În iulie 1896 a fost finalizată, a spus Attila Varga, exact în urmă cu 125 de ani a fost lansată chiar aici, la Reşiţa şi, de la 1896 n-a mai fost tradusă niciodată în limba română. De aceea, consider că pentru mine, personal, este un moment important pentru istorie, deoarece un istoric de valoare şi un cărturar al Banatului, cum au fost dealtfel mulţi alţii aici, în această instituţie, Valeriu Leu, profesorul Nicolae Bocşan, Mihalik se reîntoarce între cărturarii Banatului, aşa cum merită. Lucrarea lui, «Istoria Reşiţei», este cu siguranţă o lucrare de referinţă pentru istoriografia bănăţeană şi nu numai. Am dorit să apară această lucrare chiar la 250 de ani de industrie reşiţeană, să fie o concordanţă între evenimentele istorice, adică Reşiţa – 250 de ani de foc nestins, 125 de ani de la apariţia cărţii. Cred că era vremea să apară, dacă după un secol şi mai bine ne aducem aminte de o carte care, culmea, a fost uitată într-o primă fază. Acum ea este tradusă şi discutăm despre ea, de aceea eu cred că o carte are vocaţia veşniciei. Dacă apare şi oamenii se raportează la ea cu încredere şi cu deschidere sufletească şi învaţă încă, atunci cred că şi-a împlinit menirea“. Cartea a fost prezentată de dr. fil. Liubiţa Raichici, care a povestit cum s-a înfiripat ideea unui asemenea proiect.

Două istorii ale Reşiţei ca două „oglinzi paralele“

Regăsim, graţie traducerii academicianului reşiţean, istoria Reşiţei de odinioară, relatată de Mihalik prin poveştile clădirilor, ale podurilor, ale bibliotecilor, bisericilor, hotelurilor, şcolilor, fabricilor, tipografiilor, minelor, ale asociaţiilor culturale şi muzicale, ale locurilor pitoreşti.

Proiectul a fost dedicat şi regretatului istoric al Banatului, Valeriu Leu, la 12 ani de la moartea sa, întrucât acesta a pledat pentru traducerea lucrărilor fundamentale de istorie din maghiară, germană şi sârbă în limba română, astfel încât cunoaşterea reciprocă să fie mai intensă şi benefică pentru toate istoriografiile. Dealtfel, evenimentul lansării la Muzeul Banatului Montan a fost însoţit şi de o miniexpoziţie a lucrărilor semnate de Valeriu Leu.

Autorul traducerii acestei monografii a ţinut, de asemenea, să precizeze că volumul îi mai este dedicat şi primului său profesor de istorie, prof. Nicolae Magiar, care alături de fiul său, Eduard Magiar, a realizat cea mai recentă istorie a oraşului – „Monografia Municipiului Reşiţa“, apărută într-o primă ediţie în 2015, iar în 2019 într-o nouă ediţie, revizuită şi adăugită, o lucrare cu date actualizate, de asemenea lansată la muzeu şi asupra căreia vom reveni. Astfel, cele două istorii, cea mai veche – elaborată de Mihalik Sandor şi tradusă de Attila Varga – şi cea mai nouă, adusă la zi de prof. Nicolae Magiar şi Eduard Magiar, sunt ca două oglinzi paralele, aşa cum a subliniat tânărul istoric reşiţean, stabilit la Cluj.

JCS-Alexandra Gorghiu