REȘIȚA – Mereu vesel și pus pe glume, Nicolae Irimia rămâne în inimile celor care l-au cunoscut!
Gheorghe Jurma îl consideră unul dintre întemeietorii literaturii „noi” în județ, în anii ‘70 publicist de calitate și după ‘90 gazetar la diverse ziare reșițene, ocupându-se mai ales de viața satului cărășean. A lăsat în jur de 300 de texte în presa locală, unde a susținut și rubrica „Cuvântul satelor” și unde s-a ocupat foarte serios de viața satului. Unele din texte apar în cartea „Povești de adormit țăranii”, apărută anul trecut, o altă parte apare în volumul al doilea, lansat postum în cadrul recentei întâlniri a celor cărora Nae Irimia le aducea bucuria în suflete. Destule altele au rămas pentru un al treilea volum.
Dorina Sgaverdia, rememorează anii buni imediat de după decembrie ‘89, când Nae Irimia i-a fost coleg la ziarul „Timpul”, în vremuri foarte bune pentru presă. „O fi fost simbolul muncitorului poet, dar în sufletul lui era țăran în cel mai frumos și nobil sens al cuvântului. Nu știu dacă i-a fost greu sau ușor să intre în presă, pentru că e clar că era familiarizat cu acest mediu. S-a integrat repede și bine în echipa ziarului. Împreună am pornit pagina «Cuvântul satelor» și, când a plecat din redacție, despărțirea de el a fost una dintre cele mai regretabile”, își amintește cea care a și condus „Timpul” o bună perioadă.
Nicolae Irimia, un om mai degrabă retras, căruia nu-i plăcea să se evidențieze cu nimic. Ultima publicație la care lucra, după ce s-a retras la Ciclova, a fost „Nedeea”, revista de cultură tradițională a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT), pornită în 2013 la inițiativa lui Gheorghe Țunea, pe atunci directorul centrului. „Ne-am dorit o redacție formată din oameni cu lumea satului în suflet, iar dl Irimia era foarte aproape de satul cărășan. De multe ori ne-a impulsionat și ne-a dat puterea să mergem înainte. Acum ne lipsește foarte mult și va trebui să găsim această forță în noi înșine”, afirmă Angelica Herac, de la CJCPCT. Cu o săptămână înainte de a muri, Angelica Herac a vorbit ultima dată la telefon cu Nae Irimia. Nimic nu-l mai mulțumea și era foarte trist pentru cei care rămân într-o lume îngrozitoare. „Din păcate, avea dreptate. Această lume strâmbă a zugrăvit-o și-n materialele sale de presă cu umor ironic uneori. Cea mai apropiată de suflet i-a fost poezia”, încheie Angelica Herac.
Cu ajutorul lui Gheorghe Jurma, a reușit să scoată cartea dedicată lui Nae Irimia „Scrisori din Ciclova Română”, un gest frumos pentru un om devotat profesiei, oamenilor și prietenilor. Pentru criticul Ada Cruceanu, Nae Irimia este un poet cult al culturii urbane, care are nostalgia satului în măsura în care satul este el însuși urbanizat. „Prin Nicolae Irimia și poeții de la Socolari am putea să ne gândim o dată în plus la ce înseamnă satul bănățean. E satul din apropierea orașului, care atrage inevitabil oamenii de la sate, al scriitorilor țărani care sunt scriitori culți și refuză categoric să rămână țărani”, încheia Ada Cruceanu despre cel în urma căruia au rămas… povești de adormit țăranii.
JCS-Ionel Ivașcu
