REȘIȚA – Este îndemnul lui Ion Bobeică, președintele Filialei Reșița a Uniunii Artiștilor Plastici (UAP)!
În pictură, ca de altfel în toate ramurile artistice, fiecare generație încearcă să-și impună punctul de vedere. E firesc asta, pentru că nu e nimic rău să pictezi ceea ce vezi și ceea ce-ți place. Dacă se împletește cu sufletul tău, mesajul lui Bobeică este să continui așa. Spunând asta, și-a amintit o replică a lui Caragiale care, întrebat câți poeți erau în țara lui, a răspuns că toată lumea făcea poezie. Așa cum, la începutul anilor 90, Bobeică a mers în Franța și a văzut că acolo toată lumea picta. „Mulți, printre care și regizorul Andrei Șerban, spun că situația actuală se poate salva prin artă. Deci frumosul să ne înconjoare și să facă fiecare ceea ce simte. Chinezii spun să nu faci un pas la stânga și unul la dreapta pentru că nu înaintezi, ci să mergi tot înainte”, spunea recent Ion Bobeică, prezent în galeria Direcției pentru Cultură.
O sală comparabilă cu cele din Europa, în care a revenit după mult timp. În anii ‘80 a preluat sala împreună cu Ovidiu Cristea, acoperindu-i pereții cu pânză de sac sub care era polistiren. Între timp sala s-a schimbat, dar arată foarte bine și dă valoare și lucrărilor expuse. Lucru care-l bucură, mai ales că viața culturală a Reșiței a luat amploare. Prin anii ‘80, Reșița avea o singură sală de expoziții, la etajul I al casei de cultură, sală care artiștilor li se părea foarte bună. „Acum avem o sală foarte bună la Direcția pentru Cultură, se fac multe expoziții la muzeu, este Galeria Agora și biblioteca germană. Deci și la Reșița viața artistică se dezvoltă, iar lumea gustă arta”, a încheiat președintele UAP Reșița.
Când a fost repartizat la Reșița, și-a dorit să meargă undeva unde să nu fie în contact cu marea artă sau cu ce se face în București, temându-se că, dacă rămânea în capitală, ar fi putut trece dintr-o manieră în alta. De aceea a vrut să meargă într-un loc unde să se poată forma și unde să evite curente care ar putea dura zece ani, după care să nu se mai audă nimic de ele. Acel loc s-a numit Reșița.
JCS-Ionel Ivașcu
