PRIGOR – Toma Ruja creşte animale de când se ştie ducând mai departe îndeletnicirea bătrânilor. Lumea-n sat îl cunoaşte, căci el conduce asociaţia crescătorilor de ovine, ba se ocupă şi cu valorificarea produselor. Dar mai bine îl cunosc cei care au cumpărat de la el laptele, brânza şi carnea pe care o produce şi cu care merge în pieţele de la Anina şi Bozovici, ori la târgurile din zonă.
În gospodăria sa, creşte oi, vaci porci, păsări de curte, pe care le valorifică cum poate. „Bătrânii mei cu asta s-au ocupat, ba mai erau şi cioplitori în lemn. Pe vremea lor, animalele se dădeau la contract. Acum mergem la piaţă şi la târguri, dar vânzarea nu merge strălucit căci lumea n-are bani”, aflăm de la uica Toma.
Tare mult munceşte să-şi crească animalele. Asociaţia pe care o conduce a luat de la Consiliul Local opt hectare de păşune, unde sătenii îşi pasc mioarele. Păşunea e curată căci oamenii au grijă şi de ea, nu doar de animale. Să nu credeţi c-au primit ajutor de la stat. Acum doi ani, Statul a dat subvenţii, dar anul acesta nimic. Noroc că APIA le-a întins păstorilor o mână cu care le-a vârât în buzunar 7.000 de lei, bani cu care oamenii au plătit la Primărie pentru păşune şi şi-au întreţinut animalele.
Cea mai bună răsplată pentru munca lui nea Toma este gustul produselor sale. Animalele lui mănâncă numai hrană bio, fără chimicale. Iar când carnea lor ajunge pe masa din piaţă, lumea-l caută pe nea Toma căci ştie că face lucru bun. „Lumea preferă să meargă la magazin pentru că e mai ieftin şi găseşte de toate. Dar gustul cărnii de porc de-acolo nu se compară cu cea a porcului crescut acasă. De aceea cred că oamenii ar trebui să se îndrepte către micii producători”, mai spune uica.
Ţăranul nu-i ajutat să vândă carne de porc în piaţă, cică piaţa nu îndeplineşte condiţiile. De parcă ar avea ţăranul vreo vină. Datoria lui e să crească animalul, să-l pregătească cum a învăţat de la înaintaşi, să facă toate analizele, să producă cu acte-n regulă. Mai departe… să vină lumea şi să cumpere, căci la piaţă poate gusta produsul, poate întreba cum e făcut, poate vorbi cu ţăranul care creşte animalul cu sudoarea frunţii şi-l pregăteşte cum ştie el mai bine.