Tot mai mulţi locuitori ai judeţului nostru ne sună la redacţie şi se plâng că pădurile noastre sunt scena unor adevărate masacre, „pomii fiind doborâţi fără nici un discernământ“. Iar traseele pe care se transportă lemnul au devenit brazde prin pădure. Singura regulă – profit maxim în timp cât mai scurt?
Caraş-Severin este unul dintre judeţele cu cele mai multe păduri din ţara noastră. O adevărată avere, care, folosită cum trebuie, poate aduce mari venituri. Venituri mult mai mari se pot obţine şi printr-o exploatare necontrolată, însă durata acestora e mult mai mică.
Pădurile sunt o resursă regenerabilă, ce poate fi folosită perioade îndelungate, însă cheia acestei longevităţi o constituie exploatarea raţională. Zeci de drumuri forestiere străpung pădurile. Camioanele grele, scoţând nori de fum, mută încet copacii către fabricile de mobilă.
Iar asta, în timp ce în unele ţări se depun eforturi pentru salvarea „plămânului verde“. Asemenea unui cancer, omul îşi distruge singur „locuinţa“.
Reprezentanţii Direcţiei Silvice Reşiţa susţin că tăierile sunt controlate. Efectele defrişărilor masive, combinate cu poluarea, sunt vizibile tot mai mult pe zi ce trece.
Acum câteva decenii, încălzirea globală era un fenomen statistic îndepărtat. Astăzi, o putem simţi pe propria piele, la fiecare cod galben de caniculă sau inundaţii…
Oamenii au înţeles acest lucru şi încearcă să mai salveze ceea ce se poate. Dar oare nu e prea târziu?
„Sunt tăieri de masă lemnoasă cumulată, prevăzute de regimul silvic. Nimic nu se face necontrolat, dimpotrivă nici nu apucăm să tăiem cât avem voie. De exemplu, anul trecut Direcţia Silvică avea voie să taie 950.000 metri cubi de masă lemnoasă şi nu s-au tăiat decât 602.000 metri cubi. În 2008 se pot tăia 676.000 mc de lemn, 376.000 pentru agenţii economici şi 300.000 prin prestări servicii pentru Direcţia Silvică. Oamenii cred că e vorba de jaf forestier însă nu e deloc aşa. Pădurea trebuie exploatată la timp“, ne-a spus Mihai Bona, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice Reşiţa.
Poate că ar trebui să fim bucuroşi că suntem sub normă. Însă ce spun oamenii?
„Probabil că există vreo regulă, nu se poate să se taie aiurea. Ca orice lucru, şi pădurile trebuie întreţinute cumva“, spune Anita Corcea. „Dincolo toţi încearcă să oprească încălzirea globală, aici nouă nu ne pasă. Tăiem tot ce avem, când nu vom mai avea ce, vom sta şi ne vom uita“, e de părere Dănuţ Isaccea. „Schimbările de climă se datorează şi devastării pădurilor. În multe zone e prea târziu să se mai facă ceva, la noi încă se poate“, încheie Iosif Antonovici.
Nina Curiţa