REȘIȚA – Antrenorul secund de la CSM Reșița, Ovidiu Popescu, a bifat o nouă etapă importantă în cariera sa profesională, după ce a obținut Licența UEFA A, una dintre cele mai prestigioase calificări din fotbalul european!
„Sunt mândru că am obținut, după muncă și dăruire continuă, Licența UEFA A, unul dintre principalele mele obiective până la vârsta de 30 de ani. Această călătorie nu ar fi fost posibilă fără mentorul meu, Ernest Gulceac, colegii mei din staff-ul primei echipe, clubul meu CSM Reșița și, bineînțeles, familia mea — vă mulțumesc că ați crezut în mine la fiecare pas!”, a declarat Ovidiu Popescu.
Tehnicianul rosso-nerilor nu se oprește însă aici. Cu același spirit ambițios care l-a caracterizat și până acum, Popescu privește deja spre următorul obiectiv major al carierei sale: Licența UEFA PRO, pe care își propune să o obțină până la vârsta de 35 de ani. „Un obiectiv atins… acum e timpul pentru următoarea provocare. Călătoria continuă — mereu înainte.”, a mai transmis antrenorul secund al CSM Reșița.
Acesta a acordat un interviul pentru Jurnal de Caraș-Severin/CAON.RO, în care a vorbit despre parcursul său profesional, despre provocările și valorile care l-au format ca antrenor.
JCS: Ce a însemnat pentru tine obținerea Licenței UEFA A?
O.P.: Obținerea Licenței UEFA A a reprezentat pentru mine parcurgerea și îndeplinirea unei noi etape în dezvoltarea mea profesională și personală, ca antrenor și ca om. M-a ajutat să definesc mai clar răspunsuri la întrebarea: „Cine sunt ca om și ca antrenor și ce fel de antrenor vreau să fiu în continuare?” Per total, cel mai important este faptul că acest curs mi-a confirmat că drumul parcurs până acum — și cel pe care vreau să continui — nu este deloc ușor, dar cu siguranță această călătorie frumoasă mi-a adus și îmi va aduce multe satisfacții.
JCS: Cât de important a fost acest obiectiv în planul tău profesional?
O.P.: Pe vremea când am avut șansa de a antrena timp de patru luni în Statele Unite, mi-am stabilit obiectivul pe termen lung de a obține Licența UEFA A până la vârsta de 30 de ani. Am considerat că, pentru dezvoltarea mea și pentru a reuși în acest domeniu, este esențial ca un antrenor tânăr să dețină această licență și cunoștințele care vin odată cu ea. Experiența mi-a demonstrat cât de important este să-ți setezi obiective personale pe termen scurt, mediu și lung — o metodă care te ajută să-ți canalizezi energia și motivația spre îndeplinirea lor, oferindu-ți claritate.
JCS: Ce te-a motivat cel mai mult pe parcursul acestui drum?
O.P.: Cred că, oricât de motivați am fi, fără disciplină și consistență nu putem reuși. Pe tot parcursul acestui drum, aceste două ingrediente nu au lipsit. Fără motivația necesară, nu poți reuși, iar pentru mine motivația a fost dorința de a fi un antrenor mai bun ca ieri și mai slab decât mâine. Fotbalul este într-o continuă dezvoltare, iar fără studiu și fără a fi mereu la curent cu ultimele tendințe și noutăți, rămâi în urmă.
JCS: Cum ai descrie procesul de formare — a fost mai mult o provocare teoretică sau practică?
O.P.: A fost un mix echilibrat. Cred că atât teoria, cât și practica sunt la fel de importante și au valoare doar atunci când merg împreună. Teoria îți arată drumul, dar practica te conduce spre el.
Pe parcursul cursului am descoperit că fotbalul nu este doar despre scheme tactice sau rezultate, ci despre oameni, comunicare și relații — despre capacitatea de a crea contexte și de a oferi soluții care să scoată ce e mai bun din fiecare jucător. De asemenea, m-am convins că antrenorul nu trebuie să ofere mereu soluția perfectă, ci să creeze medii în care jucătorii să descopere singuri răspunsurile. Așa se formează jucătorii creativi.
JCS: Ai menționat rolul mentorului tău, Ernest Gulceac. Ce ai învățat de la el, ca antrenor și ca om?
O.P.: În primul rând, țin să-i mulțumesc, și prin intermediul tău, lui Ernest Gulceac, care mi-a fost mentor. Mai presus de asta, l-am considerat mereu un coleg mai mare — fiind amândoi tineri. M-a ajutat, m-a ghidat și m-a îndrumat mereu pe parcursul cursului, ori de câte ori am avut nevoie, fără să am vreo teamă sau reținere în a apela la el. Având multe lucruri în comun, am învățat de la el să privesc fiecare experiență trăită, atât în fotbal, cât și în viață, ca pe o oportunitate de a învăța și a reflecta. Fotbalul este despre relații și conexiuni, iar prin șansa de a-l avea ca mentor pe Ernest, am câștigat un coleg și un prieten la care pot apela oricând. Sunt convins că drumurile noastre se vor intersecta din nou.
JCS: Ce lecții ai învățat din colaborarea cu staff-ul primei echipe de la CSM Reșița?
O.P.: După opt ani de experiență ca antrenor și colaborarea cu mai multe staff-uri de la diferite niveluri, am realizat că trebuie să înveți din orice experiență și de la orice persoană cu care interacționezi, indiferent de rolul sau atribuțiile sale. În ceea ce privește staff-ul actual, unde toți suntem tineri, muncitori și dornici de afirmare, coordonați de experiența lui Flavius Stoican, am învățat cât de importante sunt relațiile dintre oameni și modul în care le gestionezi. Succesul vine doar când toți trag în aceeași direcție și pun echipa pe primul loc, înaintea orgoliului personal. Fiecare detaliu, direct sau indirect, influențează performanța echipei. Țin să le mulțumesc tuturor celor din club — staff-ului tehnic și medical, jucătorilor, conducerii, dar și suporterilor — pentru contribuția fiecăruia la activitatea mea și, mai ales, la bunul mers al echipei.
JCS: Cum ai reușit să îmbini munca de zi cu zi la club cu studiile pentru licență? Care a fost cel mai dificil moment din această perioadă și cum ai reușit să-l depășești?
O.P.: A fost o provocare, dar una frumoasă. Pentru fiecare modul al licenței a trebuit să fim bine pregătiți teoretic și practic, fiind necesar să fac deplasarea la Chișinău pentru patru zile, cu avionul din Timișoara până la București, apoi direct la Chișinău. Clubul și staff-ul au înțeles importanța obținerii acestei licențe pentru mine și mi-au oferit liniștea necesară pentru a reuși. Pot spune că, datorită familiei, celor din jurul meu și lui Dumnezeu, nu am avut momente dificile. Am descoperit în Republica Moldova, la Chișinău, o țară și o capitală care m-au surprins plăcut prin frumusețea lor, a oamenilor și, bineînțeles, a moldovencelor. Una peste alta, a meritat tot efortul și mă bucur că am avut parte de o astfel de experiență.
JCS: Ce rol a avut familia în parcursul tău — cât de mult contează sprijinul lor în cariera unui tânăr antrenor?
O.P.: Familia și Dumnezeu sunt mereu pe primul loc pentru mine. Fără sprijinul, susținerea și înțelegerea lor nu aș fi reușit nimic, nici în viața personală, nici în cea profesională.
JCS: Ți-ai propus deja următorul pas — Licența UEFA PRO. Cum te pregătești pentru această etapă?
O.P.: Obținerea Licenței UEFA A nu este un punct final, ci un punct de lansare spre ceea ce urmează. Este dovada că atunci când îți setezi un obiectiv, muncești pentru el și nu renunți, totul devine posibil. Pentru mine, este esențial să îmi stabilesc obiective clare — ele mă mențin angajat și responsabil, oferindu-mi direcție și coerență. Mă pregătesc intens prin experiențele actuale și viitoare ca antrenor, dar și prin studiu continuu. Obiectivul meu, în următorii cinci ani, este să mă înscriu la cursurile Licenței UEFA PRO — cel mai înalt nivel de calificare în antrenorat — și să o obțin până la vârsta de 35 de ani, vârful piramidei pentru orice antrenor profesionist.
JCS: Care crezi că sunt calitățile esențiale ale unui antrenor modern?
O.P.: Cred foarte mult în procesul de antrenament, ca element care influențează direct performanța și creează identitatea unei echipe. De aceea, un antrenor modern, pentru a reuși, trebuie să aibă o metodologie clară de antrenament, care să-i ofere direcție, coerență și adaptabilitate, în funcție de jucători și cultura clubului. Însă, mai presus de toate, leadershipul face diferența. Un antrenor modern trebuie să știe să comunice, să inspire și să conecteze. Să fie capabil să creeze un climat în care fiecare jucător înțelege nu doar ce are de făcut, ci și de ce este important rolul lui în echipă. În concluzie, cred că succesul unui antrenor modern vine dintr-un echilibru între metodologie, leadership și empatie — adică între seriozitatea în muncă și felul în care știi să te apropii de jucători și de oamenii cu care lucrezi.
JCS-Ștefan Moraru
