Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – … și cu numele scris în antologia „O sută și una de poezii”, editată de Academia Română. Lucru care spune mult, dacă nu chiar totul, despre valoarea poetului care pe 11 februarie 2020 își îndrepta pașii pe drumul fără întoarcere!

Alături de nume mari ale poeziei românești precum Eminescu, Nichita Stănescu, Nicolae Labiş, George Topârceanu, Ioan Alexandru, Zaharia Stancu, Ion Luca Caragiale, Ion Vinea şi mulţi alţii, în antologia amintită pe locul 36 apare în 2019 Liubiţa Raichici, iar în 2020, la nr. 56, apare Octavian Doclin. Prefaţa este semnată de Zenovie Cârlugea, iar antologarea poeziilor, selecţia reperelor critice şi nota bio-bibliografică au fost realizate de Ada D. Cruceanu.

Poetul și-a dorit mult ca sărbătorirea celei de-a 70-a aniversări să fi fost încununată cu această recunoaştere din partea Academiei Române. De asemenea, lucra la proiectul său de suflet, „Reflex”, pe care în 2020 îl dorea cu totul şi cu totul special ţinând cont că urma ediţia XX a Colocviilor Reflex. Lucra și la volumul „Privirea peste umăr”, pe care evident vroia să-l vadă ieșit de sub tipar. N-a fost însă să fie, pentru că pleca cu doar câteva zile înaintea zilei de naștere, 17 februarie. Moment în care prietenii îl omagiau în cadrul unui eveniment moderat, la dorința sa, de către Erwin Țigla. Ultimul volum de poezie avea să apară în luna martie 2020 prin grija Adei Cruceanu, prefața fiind semnată de Alexandru Cistelecan. Colocviile Reflex continuă și astăzi, la fel și revista cu același nume. Totul prin grija și implicarea Adei Cruceanu.

Despre poet, ne limităm a scrie doar că și-a făcut debutul absolut în 1968, lăsând în urma sa 48 de volume, că a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România (USR) în 1982 și că între 1990 și 2005 a fost membru membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR. „Noaptea era pe sfârșite, moartea plecase, iar eu acum, după ce am trăit și transcris toate acestea ca un sărut ce se retrage obosit și discret în colțul buzelor, plec să mă culc în interiorul poemului închizându-i toate ușile și spunându-vă sincer și binedispus: Bună dimineața, odihniții mei! Jucați, în numele meu, revanșa!”, nota poetul în al său poem intitulat „Jocul”, în care moartea l-a provocat la o partidă de poker. Poem pe care Erwin Țigla îl citea la manifestarea de la care poetul lipsea pentru că, de câteva zile, versul său ardea în urna cerului. Au rămas însă poeme dinaintea tăcerii, împletite cu firul de plumb și cu gândul la metafora docliniană.

JCS-Ionel Ivașcu