REŞIŢA – Este îndemnul pe care îl face Dumitru Gorzo, artistul maramureşean care a redat acestui autentic reper al Reşiţei de altădată speranţa unei revitalizări. Îndemnul lui Gorzo se referă la vizitarea acestei locaţii noaptea, când lucrările sale, expuse în ceea ce odinioară erau vitrinele, sunt luminate, făcându-le să strălucească aidoma unor vitralii. Şi ziua, însă, reşiţenii pot regăsi în acest loc o oază de linişte şi de speranţă pentru ceea ce va să fie viitorul Reşiţei!
L-am surprins pe artistul maramureşean în timpul lucrului, chiar înainte de vernisaj, provocându-l să ne împărtăşească din emoţia evenimentului de la Reşiţa.
Expoziţia artistului plastic Dumitru Gorzo, intitulată „Picturi cu vârf şi îndesat“, eveniment care va capta atenţia reşiţenilor, şi nu numai, timp de peste trei luni, mai precis până la finele lunii august, a creat puţină forfotă în oraş, oamenii simţind că se petrece ceva, dar ceva neobişnuit, inedit am spune, să fim corecţi. Pe la Muzeul Banatului Montan s-a înălţat o alcătuire de bârne, iar la Universalul vechi, unde totul părea abandonat, cenuşiu, deprimant, se lucra de zor la ceea ce odinioară erau „vitrinele magazinului“. Mirare mare în rândul trecătorilor, ce se întâmplă, ce vrea să facă primăria cu magazinul? Deocamdată o expoziţie de artă contemporană, care să dea de gândit reşiţenilor în privinţa viitorului, cam ăsta ar fi mesajul evenimentului, creat de autorităţile locale cu prilejul aniversării Reşiţei, a cetăţii de foc, la 250 de ani.
De fapt, Dumitru Gorzo a acceptat invitaţia primarului Ioan Popa, fără să bănuiască, de fapt, că evenimentul ar putea fi evenimentul expoziţional nr. 1 în România, adică evenimentul anului: „A fost o provocare să vin la Reşiţa pentru acest proiect şi este o provocare, pentru că lucrez, încă lucrez la asta. Reşiţa m-a primit foarte bine, şi pe mine şi pe toţi oamenii cu care colaborez, am avut parte de toată asistenţa şi ajutorul de care aveam nevoie, lucru care nu e puţin. Sperăm să fie expoziţia anului în România. Nu m-am întâlnit cu artiştii din Reşiţa, cu excepţia lui Marian Truţulescu, care a fost foarte amabil să mă ajute într-un moment oarecum dificil, pentru că totul s-a desfăşurat contratimp. Aş adăuga, totuşi, ceva de tipul «Oameni buni, nu uitaţi să treceţi să vedeţi fostul magazin Universal noaptea, când lucrările or să strălucească în vitrine!»“.
Despre dificultatea înţelegerii artei contemporane în rândul celor nefamiliarizaţi, dar şi cu speranţa unei experienţe artistice accesibile, Gorzo a făcut câteva mărturisiri în legătură cu sculptura expusă deja în faţa Muzeului Banatului Montan: „E vorba de casa părintească, pe care am scornit-o în cioplit, transformând-o într-un basorelief, un fel de lucrare vie, ulterior a fost demontată şi am produs un obiect, o sculptură, căreia i-am zis «Gheorghe». De ce «Gheorghe»? Pentru că urăsc să dau titluri, lucrările sunt întotdeauna disputabile, ori despre un nume nu se poate zice nimic, de ce «Gheorghe»? De aia. Publicul, ca peste tot, ridică din umeri, în general, atunci când e vorba de artă contemporană, fix ăsta-i motivul pentru care l-am pus pe «Gheorghe» afară, fix ăsta-i motivul pentru care are lucrările expuse în vitrine, astfel ca publicul neobişnuit sau nefamiliarizat cu arta contemporană, oamenii care nu au timp, nu au unde să meargă să vadă artă contemporană, să se întâlnească. Cred că expunerea e foarte importantă la arta contemporană. Ridici din umeri prima oară, a doua oară, a treia oară nu mai ridici din umeri, pentru că te întâlneşti cu un teren oarecum familiar. Cred că unul din avantajele contemporaneităţii e faptul că putem, cam toţi, să avem o paletă de experienţe care, altădată, nu ştiu dacă erau la fel de accesibile. Acum nu ştiu dacă «Gheorghe» este în a patra sau a cincea formă, pentru că instalaţia din curtea părinţilor mei şi de la Muzeul de Artă Contemporană din Bucureşti a fost puţin altfel. «Gheorghe» a fost regândit pentru platoul din faţa Muzeului Banatului Montan şi chiar constatam, în timp ce lucram zilele trecute, că «Gheorghe» arată ca un furnal. Nu ştiu unde va pleca «Gheorghe» de aici, poate nu va mai pleca nicăieri, va sta până în august şi poate o să facem marele eveniment final, să-l remontăm pe «Gheorghe» într-un loc sigur şi-i dăm foc!“.
JCS-Alexandra Gorghiu
FOTO: Maia Truțulescu ArtStudio
