A venit la redacţia „Jurnal arădean” disperat, nevenindu-i să creadă ce i se-ntâmplă. Pe scurt, Mircea Baltă acuză Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Arad că vrea să-i ia nepoţica în vârstă de un an şi trei luni şi că face presiuni asupra mamei fetiţei să-şi abandoneze copilul.
Pe larg…
Necazurile au început în ianuarie 2008, când micuţa Ionela avea trei luni. Mama fetiţei, Lavinia (retardată mintal), avea 21 de ani şi nu era căsătorită cu tatăl fiicei sale. Locuiau amândouă într-o garsonieră, împreună cu tatăl şi mama ei, aceasta din urmă – bolnavă psihic. Cu toate că familiei nu i-a fost deloc uşor în această situaţie, nu s-a pus nici un moment problema abandonării micuţei în maternitate sau „predarea” sa către unul din serviciile DGASPC. Mai ales că bunica Ionelei a crescut într-o casă de copii, iar Lavinia (mama fetiţei) şi-a petrecut, şi ea, prima parte a copilăriei într-o instituţie similară. La vârsta de cinci ani, a fost scoasă de la „stat” şi înfiată de Mircea Baltă care, în 1988, s-a căsătorit cu mama Laviniei.
Aşadar, în familia Baltă se ştia prea bine ce înseamnă să trăieşti într-o casă de copii. Tocmai de aceea, nimeni nu a dorit ca Ionela să ajungă în aceeaşi situaţie. Dar, pentru că situaţia materială a familiei era destul de modestă, Mircea Baltă a căutat să primească sprijin pentru fiica şi nepoata sa. A aflat astfel de existenţa Centrului maternal din Arad, în care micuţa Ionela şi mama ei puteau să stea maximum un an de zile. S-au făcut demersurile necesare şi, în ianuarie 2008, cele două şi-au mutat reşedinţa pe str. Vicenţiu Babeş, la Centrul maternal.
Bunicul Mircea Baltă şi-a vizitat constant nepoţica. A văzut-o pe Ionela crescând şi a constatat că fiica sa, Lavinia, este o mamă iubitoare. Chiar dacă ar fi putut, ea nu a fugit din centru pentru că nu a vrut nici o clipă să-şi abandoneze fetiţa. Şi nici nu a avut probleme de adaptare sau de comunicare cu personalul din centru astfel încât să-şi ia copilul şi să părăsească instituţia, aşa cum au făcut alte mame tinere din Centrul maternal.
Problemele
Pe măsură ce se apropia termenul la care Lavinia şi fiica ei, Ionela, trebuiau să părăsească Centrul maternal – adică ianuarie 2009 – Mircea Baltă a sesizat că „se pregăteşte ceva”.
„Doamnele din centru au profitat de Lavinia, că e fată timidă… Apoi au început să facă presiuni asupra noastră. Mi-au spus că Lavi nu are grijă cum trebuie de fetiţă şi că ar fi mai bine să nu o ducem pe micuţă acasă, să o lăsăm acolo, în centru… Chiar mi-au cerut să o lămuresc eu pe Lavi să lase fata acolo! Că aşa e mai bine, că o să o ia un asistent maternal… Da’ cum să facem aşa ceva?! Ionela are o mamă care o iubeşte şi vrea să o crească alături de noi! Nu-i trebuie o altă mamă, un asistent maternal! Sunt destui copii abandonaţi pe care n-au decât să-i crească asistenţii maternali, dar nu pe copilul nostru! Noi nu vrem să o abandonăm pe Ionela şi nici s-o dăm altcuiva!” – spune, răspicat, Mircea Baltă.
La 19 ianuarie, el a fost informat de personalul din Centrul maternal că „există un proces în care se va hotărî ce se va întâmpla cu Ionela. În 20 ianuarie, mi-au spus că fetiţa trebuie să rămână la ei şi că, dacă nu-mi convine rezultatul dat de instanţă, să fac recurs în termen de cinci zile. Să fac recurs la ce, că eu nu am nici o hârtie! Nici nu ştiu despre ce proces e vorba. Ştiu doar de la Lavinia, că ea a fost chemată la Tibunal, că atunci când au întrebat-o dacă vrea să renunţe la copil, ea a spus că nu vrea să renunţe. Dacă mama nu vrea să-şi dea copilul, atunci cum e posibil să i-l ia? Şi să i-l ia tocmai Direcţia pentru Protecţia Copilului!”- răbufneşte Mircea Baltă.
Speriat că nepoţica îi va fi luată tocmai de cei de la care spera să primească sprijin, Mircea Baltă, împreună cu o rudă, s-a dus, vinerea ce a trecut, la Centrul maternal şi a luat-o de acolo pe Lavinia şi pe micuţa Ionela. „Mi-am luat fata şi nepoata acasă” – conchide Mircea Baltă.
„Mama nu e responsabilă”
Direcţia pentru Protecţia Copilului a obţinut ordonanţă preşedinţială pentru Ionela.
Firesc, am luat legătura cu Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad, pentru a afla punctul de vedere al instituţiei în cazul de faţă.
Angelica Stana, purtător de cuvânt al Direcţiei, ne-a oferit următoarele informaţii: „Anul trecut, mama a depus cerere pentru a fi primită la Centrul maternal, pentru că nu avea condiţii şi avea nevoie de o persoană care să o îndrume în creşterea copilului. Cât timp a stat în centru, asistentele au constatat că mama îşi neglijează copilul, că are un comportament care pune în pericol viaţa copilului. În aceste condiţii, Direcţia a început demersurile pentru obţinerea unei ordonanţe preşedinţiale, pentru obţinerea unei măsuri de protecţie specială. Atât bunicul, cât şi mama au fost înştiinţaţi în legătură cu aceasta.
În urma probelor depuse la dosar, instanţa a admis cererea de ordonanţă preşedinţială pentru că mama nu îşi poate asuma responsabilitatea creşterii copilului şi nici condiţiile din familie nu sunt optime pentru a-l creşte.”
Am întrebat reprezentantul DGASPC cum e posibil să i se ia mamei copilul (cu atât mai mult cu cât mama nu vrea să renunţe la copil), când întreaga politică de protecţia copilului din România este construită pe ideea integrării copilului în familia naturală şi pe prevenirea separării copilului de părinţii săi. Iată răspunsul: „Interesul nostru este ca acest copil să fie cu mama sa şi să fie bine crescut. Dar, în cazul de faţă, mama nu e responsabilă, nu e capabilă să crească fetiţa, iar familia – nici atât” – susţine Angelica Stana.
Şi atunci, soluţia e să iei copilul de lângă mamă? Nu ar fi mai bine să o ajuţi pe mamă – permanent, dacă e nevoie – să-şi crească copilul? Sau, înainte de a obţine ordonanţa preşedinţială, nu era corect să se ia legătura cu toate rudele copilului (până la grdul IV), atât din partea mamei, cât şi din partea tatălui?
„Vom vedea care e situaţia. Colegii mei vor lucra la acest caz” – încheie purtătorul de cuvânt al DGASPC Arad.
Angelica Stana: Dacă nu ar fi venit la noi, probabil că cineva ne-ar fi sesizat cazul de faţă.
În istoria de şase ani a Centrului maternal, nu există nici o altă solicitare de ordonanţă preşedinţială.
D.D.