Politicienii, la rându-le, nu scapă prilejul de-a exploata scandalul şi de a trage spuza pe turta lor.
Este bine că a fost declanşat acest scandal, fiindcă ar fi momentul şi prilejul să ne îndreptăm ochii asupra stării precare, poate chiar a crizei, în care se află învăţământul românesc. Şi a imoralităţii care colcăie în el, peste tot, la toate nivelele. Ar fi în folosul învăţământului, al societăţii de mâine, dacă ne-am dezbăra de fariseism şi am privi realitatea în faţă, chiar dacă aceasta este una hidoasă.
De ce, „hidoasă”? Pentru că întregul sistem de învăţământ este bântuit de flagelul corupţiei. Începând de la „stimulentele” cu care părinţii cumpără locurile în grădiniţe şi şcoli, continuând cu „atenţiile”, cu cadourile care se dau educatoarelor, învăţătorilor, profesorilor, diriginţilor şi continuând cu sumele adunate în pragul bacalaureatului, pentru a fi cumpărată bunăvoinţa comisiei. Că elevii sunt lăsaţi să copieze la Bac sau că supraveghetorii îi ajută să rezolve subiectele, nu este o noutate. Boala e veche, de aproape două decenii, doar că acum s-a făcut mai mult caz decât altădată.
Marea corupţie o regăsim însă în învăţământul universitar. Acolo se cumpără examenele într-o veselie. Sub diverse forme, cea mai blândă fiind aceea de a cumpăra cartea ori cursul profesorului. În felul acesta, numai cine nu vrea nu absolvă astăzi o facultate, îndeosebi la facultăţile private şi la cele de stat care n-au o îndelungată tradiţie. Lucrarea de licenţă? Un comerţ înfloritor! Cu 150-300 de euro, poate fi procurată gata-redactată. Dacă ar avea cineva curiozitatea să scotocească printre lucrări, ar putea constata că foarte multe se repetă identic, de la un an la altul.
Vinovaţii principali pentru starea de corupţie din învăţământ sunt cadrele didactice, care dau cinstea pe lăcomie, oferind studenţilor o ruşinoasă lecţie despre viaţă, despre onoare. Ce fel de absolvenţi „livrează” astfel universităţile? Cât vor fi de utili aceşti absolvenţi societăţii? Ei înşişi, absolvenţii, licenţiaţii, ce succes vor avea în cariera lor cu nişte diplome în spatele cărora se află doar o ignoranţă crasă? Sunt întrebări retorice, dar n-ar trebui să rămână doar atât. Din păcate însă, deşi foarte bine cunoscută, starea de anormalitate din învăţământul românesc nu preocupă pe nimeni. Dimpotrivă, anormalitatea este stimulată prin indiferenţa tuturor faţă de ilegalităţile care macină sistemul.
Aşa a ajuns România „bogată” în licenţiaţi care n-au habar de nimic. Ba, culmea, şi doctoratul a devenit o afacere oneroasă, încât geme ţara de „doctori” făcuţi pe bandă rulantă, uneori la colţ de stradă. Dacă doare pe cineva ce se întâmplă cu învăţământul – şi pe toţi ar trebui să ne intereseze -, atunci ar trebui pornită o campanie de asanare a corupţiei care a înflorit, periculos de mult, în cadrul sistemului. Altfel, discutăm vorbe, nimic mai mult.
Tristan Mihuţa