Nu ştiu cum să încep, mă pricep mai
mult la cifre… De data aceasta doresc să exprim
sentimente de mulţumire, respect şi preţuire
pentru personalul medical al Secţiei de boli interne
(etaj 4), a Spitalului Judeţean de Urgenţă
Arad, unde am fost internat recent. Din păcate,
societatea românească nu ştie să
preţuiască valoarea şi profesionalismul
multor cadre medicale, medici şi asistente, pasiunea
şi conştiinciozitatea cu care lucrează
şi, mai ales, condiţiile grele în care
lucrează.
În cele 6 zile de spitalizare, am fost martorul
unor evenimente faţă de care am zis „nu
se poate aşa ceva, trebuie să iau
atitudine!”
În perioada de iarnă mai ales, dar şi
sfârşit de martie, când am fost
internat eu, spitalul este asaltat de bolnavi de toate
vârstele, dar în special de persoane mai
în vârstă care, odată internate,
nu mai vor să părăsească spitalul,
iar familiile îi abandonează în
spital.
Stimaţi concetăţeni, nu putem să ne
abandonam părinţii în spitale şi
să-i lăsăm pe capul medicilor şi
asistentelor. Întreţinerea
părinţilor este o poruncă din biblie, nu
este datoria spitalului de urgenţă. Spitalul
de urgenţă are rolul său şi nu
putem să-l transformăm în azil de
bătrâni sau spital de boli cronice.
De asemenea, doresc să iau atitudine
faţă de campania de denigrare dusă de
unele ziare şi televiziuni faţă de
personalul medical. Am văzut la televizor spitale
unde medicii şi asistentele nu numai că sunt
jignite, ci sunt agresate de grupuri de
cetăţeni. În felul acesta o să ne
plece medicii şi asistentele de valoare în
străinătate şi o să ramânem
în spitale doar cu medici precum doctorul Ciomu
şi cu asistente neprofesioniste.
Pentru medicul care m-a tratat pe mine şi pe
toţi bolnavii din salonul 409, fără
să facă deosebire de vârstă,
poziţie socială sau pregătire, am numai
cuvinte de laudă: profesionalism,
conştiinciozitate, dar mai ales mult suflet
în tot ce face. În modestia lui, acest
medic nu doreşte să-i fie publicat numele.
Asemenea medici trebui protejaţi şi
respectaţi la maxim.
De fapt, eu doresc să mulţumesc tuturor
medicilor şi asistentelor din acestă
secţie, care l-au tratat şi pe tatăl meu
bolnav de astm bronşic, timp de 15 ani,
până la vârsta de 84 ani, când a
decedat. De asemenea, mulţumesc medicului şi
asistentei din localitatea Cuied, care au tratat
şi ameliorat boala tatălui meu.
Dragi medici şi asistente care m-aţi tratat
pe mine şi familia mea, vă mulţumesc din
suflet, Dumnezeu să vă dea sănătate
însutit faţă de ce ne-aţi dat
dumneavoastră nouă. Îmi cer scuze
în numele celor care v-au jignit, nu puneţi
totul la suflet, sunt şi oameni care vă
iubesc, şi nu puţini.
În final, vă spun „SĂRUT
MÂINILE ŞI TĂLPILE PICIOARELOR”.
Prof. IOV GHEORGHE, CUIEDANUL
Prof. MORAR ION, VÂRFURILE