Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – Se plâng autorităţile locale, motivând că nu ajunge bugetul Reşiţei pe 20 de ani pentru a repara străzile sparte în numele apei şi canalizării.

Realitatea dură a fost făcută publică de către viceprimarul Vasile Paul, în cadrul unei întruniri derulate sub cupola palatului administrativ municipal, la care au participat factorii implicaţi în lucrările pentru reţelele de apă şi canalizare, dar şi pentru celelalte utilităţi. Mai trist este că executanţii şi-au luat deja banii aferenţi lucrărilor pe POS (Programul Operaţional Sectorial) Mediu 1, iar partea rămasă nefăcută va fi plătită cu fonduri ce n-au fost obţinute încă, pe o finanţare a cărei obţinere se încearcă pe POIM (Programul Operaţional Infrastructură Mare).

Cum s-a lucrat? Se vede pe mai toate străzile care nu se pot numi „beneficiare“ de lucrări ci, mai degrabă, „afectate de spargeri“. „Ați trimis oameni la moarte, să scoată cu mâinile cablul de 6 kilovolţi, care a rămas afară și era un risc pentru toată lumea“, spunea Dorin Cătană, reprezentantul Enel. Mai rău e că lucrările au fost făcute pe lângă alte reţele, fără etichetarea lor sau respectarea distanţelor impuse de lege sau de vreo normă de siguranţă, după cum remarca viceprimarul Vasile Paul.

În viziunea lui Dan Petrescu, directorul executiv al AquaCaraş, este o lipsă totală de interes din partea antreprenorului, care parcă tergiversează cu intenţie şi nu îşi doreşte finalizarea lucrărilor, în cele mai multe cazuri la faţa locului fiind doar câţiva muncitori care lucrează efectiv, însă fără a fi coordonaţi de cineva. Cu un gust amar, viceprimarul Vasile Paul concluziona: „Este principala mea ocupaţie: lucrările proaste ale Hidroconstrucţiei!“.

Spargerile au adus oraşul într-o asemenea stare încât refacerile ne vor costa mai mult decât lucrările în sine, iar Primăria, proprietarul reţelelor, n-are nicio atribuţie în contractele derulate între operatorul de apă şi executanţi şi nu poate nici măcar să le rezilieze.

Şi chiar dacă există şi lucruri bune, recepția nu se face parțial, după cum explica Dan Petrescu, pentru că „lipsesc o grămadă de documente pentru contoare, branșamente montate, extinderi“.

S-a vorbit despre zone afectate precum străzile 24 Ianuarie, Făgăraşului sau Dealu Mare, dar şi despre ceva facturi restante între AquaCaraş şi constructor, cumulând undeva la 600.000 de lei, de anul trecut.

„Lucrările sunt efectuate haotic, când plouă oamenii își duc copiii la școală cu cizme de cauciuc, se scufundă mașinile în noroi, eu mi-am lăsat toba pe acolo, de la mașina personală. De acum încolo trebuie să vedem dacă au capacitatea de a face lucrarea, de a reface. Prefer să dăm autorizații de spargere săptămânal! Dacă era primăvară, mai puteam interveni, acum nu. Ce nu se va realiza, voi considera încălcare de contract. Vom cere grafice pentru lucrări ce pot fi urmărite săptămânal şi situații cu toţi subcontractanţii la reţele utilități. Că aşa nu cred că ajunge bugetul orașului pe 20 de ani ca să refacem ce au spart“, constata Vasile Paul.

aqua-int

„Prima şi cea mai mare nemulţumire este faptul că au spart oraşul şi n-au refăcut, pe lângă faptul – care este şi cel mai grav – că am plătit valoarea contractuală pe care o avem cu ei. Deci ei trebuiau să finalizeze undeva la luna martie, acum sunt abia undeva la jumătate, iar banii aferenţi acestui contract au fost plătiţi, pe finanţarea de pe POS 1. Noi am făcut diligenţe deosebite şi am reuşit să trecem partea nefăcută a lucrărilor pe finanţarea de pe POIM. De fapt, am făcut asta în toate contractele, pentru că toate sunt în întârziere, în diverse stadii. Acum aşteptăm semnarea contractului de finanţare ca să putem merge mai departe şi să finalizăm acest proiect. Noi n-am întrerupt lucrările, decât prin faptul că a trebuit să blocăm parţial plăţile către constructor. Pentru că plăţi facem, dar la nivelul nostru, plătim noi, AquaCaraş, lucrările“, spunea Dan Petrescu în încheierea şedinţei. Potrivit oficialului AquaCaraş, în total, până la finalizarea proiectului, valoarea lucrărilor este de 74 de milioane de euro, iar termenul de executare a fost amânat până în 2018. „Pe POIM se lucrează în paralel, s-a pornit şi acest proiect, a fost angajat consultantul prin licitaţie, urmează să finalizăm aplicaţia de finanţare, să vedem când ni se va aproba. Ca sancţiuni împotriva constructorului am aplicat penalizări, iar ultima fază ar fi rezilierea. N-am dori să ajungem acolo pentru că ar trebui să luăm licitaţia de la capăt, dar într-un final poate vom fi obligaţi să facem acest lucru“.

Directorul executiv al AquaCaraş consideră că tergiversările vizibile sunt cauzate de „lipsa personalului şi a managementului. Pentru că Hidroconstrucţia a câştigat contracte nu numai la Reşiţa, ci şi la Caransebeş, şi la Moldova Nouă. Dar acolo am reuşit să schimbăm toată conducerea de pe aceste contracte şi se vede o îmbunătăţire. Nu deosebită, dar faţă de ceea ce făcea până acum Hidroconstrucţia e mult mai bine. Nu ar strica la fel şi în Reşiţa. Am reuşit parţial şi vrem să schimbăm“.

Se pare însă că, încă de la început, a existat problema personalului, „pentru că toţi constructorii care au venit pe proiectul ăsta s-au bazat că vor găsi mână de lucru aici. La un moment dat era nevoie de o mie şi ceva de oameni, dar n-au găsit mână de lucru. Deci nu şi-au făcut bine planificarea mobilizării. Hidroconstrucţia suferă din lipsa mâinii de lucru şi de specialişti, oameni care să conducă lucrările. Că nu e mare lucru să faci o săpătură şi să pui o conductă“, conchide Dan Petrescu.

La această primă şedinţă organizată de administrativul local au venit reprezentanţii E.ON, Enel, Hidroconstrucţia şi AquaCaraş. „Din păcate, din partea firmei Hidroconstrucţia nu au venit persoanele de decizie şi asta este o lipsă elementară de politeţe“, crede Vasile Paul, care consideră că este nevoie de o organizare serioasă a refacerilor, întrucât „este efortul pe care-l facem pentru a trece de perioada rece, să putem intra să degajăm străzile de zăpadă, să curăţăm, pentru că în momentul de faţă o bună parte din străzile oraşului sunt inaccesibile pentru maşinile de curăţenie, ale Salvării sau de Pompieri. Contractele acestea pe fonduri europene au clauze externe prin care noi nu putem rezilia contractul. Primăria nu este parte în contract, beneficiarul final este AquaCaraş, la care Primăria este acţionar minoritar, iar firma de consultanţă este Hill International, care nu are niciun fel de relaţie contractuală cu Primăria. (…) Cea mai mare problemă este strada Dealu’ Mare care este blocată de o lungă perioadă şi este inuman ca cetăţenii să trebuiască să facă 7-8 kilometri în plus pentru a-şi duce şi a-şi aduce copiii de la şcoală. Nu spun de celălalte posibilităţi de intervenţie! O stradă la care teoretic betonarea şi refacerea trebuiau să se fi terminat de acum o săptămână, dar nici măcar nu au început. Avem probleme la zonele de intrare în oraş, strada 24 Ianuarie, şi una mai gravă în zona secţiei noastre, din care nu putem ieşi cu utilajele pentru o intervenţie, o deszăpezire, din cauza faptului că ieşirea spre Calea Timişoarei este blocată. În momentul în care noi ieşim cu un utilaj greu, trebuie să trecem şi cu un tractor ca să nu rămânem prin noroaie. Am avut discuţii nesfârşite cu subantreprenorul care se ocupă de acele lucrări, am trecut din promisiune în promisiune, nu s-au văzut rezultate. Le-am dat amenzi dar pare-se că nu le pasă! De plătit, puţin mai greu, legislaţia este de asemenea foarte, foarte proastă, se contestă, durează mult. Ele vor fi plătite într-un final, pentru că tot ce înseamnă amendă este însoţită de documente justificative, poze, filmări în care se arată realitatea. Deci nicio instanţă de aici nu le poate da lor dreptate în faţa dovezilor pe care le avem“.