Caraş-Severin, Romania



REŞIŢA – Noul său volum de versuri, al cincilea de autor, cu un titlu extrem de inspirat, îl readuce în atenţia publicului pe gazetarul de la „Timpul“ şi poetul de la Ciclova Română!

Am primit recent la redacţie acest nou volum al lui Nicolae Irimia, titlul, în primul rând, fiind cel care ne-a provocat să semnalăm apariţia cărţii, în condiţii grafice excelente, la Editura Timpul. Răsfoind-o, apoi după o primă lectură, l-am recunoscut în texte pe gazetarul de odinioară, insinuându-se subtil în consemnarea lirică, totuşi, a vremurilor trăite sub semnul pandemiei de coronavirus, pandemie care şi împiedică, dealtfel, lansarea cărţii în cadrul unui eveniment, aşa cum merită şi cartea şi autorul.

Deşi, surprinzător, cuvântul editorului nu se află de astă dată în volum, ca amprentă recognoscibilă a criticului Gheorghe Jurma, care să gireze noua carte a lui Nicolae Irimia, el o recomandă prin câteva referinţe critice: „Volumul cuprinde poeme din diverse perioade ale poeziei lui, unele texte sunt chiar din 1975. Dintr-un anumit unghi, sunt poeme care vin dintr-o zonă a folclorului arhaic, primele poeme sugerează această atmosferă, iar cele din ultimii ani sunt mai degrabă polemice faţă de evenimentele sau contextul social-istoric pe care-l trăim şi, pe de altă parte, puţin polemice faţă de literatură. De aceea se şi cheamă «poeme sărite de pe fix», în contextul în care literatură este orice, face şi el nişte glume faţă de ce ar putea să fie poezia acum, din punctul de vedere al contemporanilor“.

Fiindcă nu este la prima carte de versuri, cu toate că ea cuprinde şi texte de sertar, se poate remarca o uşoară schimbare, care, după Jurma, ţine de atitudine şi vremurile pe care le trăim: „Schimbarea este în această atitudine, consideră editorul, pe de o parte ludică, pe de altă parte puţin pamfletară, de pildă poemul «Blestem pentru covid», care e şi o poveste a felului în care, prin tradiţia folclorică, o babă face fel de fel de vrăji, să se întâmple ceva anume, e un ceremonial special descris pe vreo două pagini, pe urmă blestemul ca atare rostit de babă, dar şi blestemul faţă de baba ca atare, care realizează toate acestea. Există, sigur, nişte diferenţieri în cadrul volumului, în sensul că sunt şi poeme foarte cantabile, de factură folclorică şi de muzicalitate folclorică şi, pe de altă parte, aceste poeme mai noi, mai în nuanţă pamfletară şi gazetărească în raport cu contextul lumii în care trăim“.

Nostalgic uneori, meditativ cu trecerea anilor, poetul anticipează că va da seamă pentru cuvintele cu putere mare, pentru harul primit: „Va veni o vreme când/ Mi se va lua cerul înapoi/ Şi încă mă întreb/ Dacă am reuşit să-l fac mai senin/ Cu o zi, cu un cuvânt“.

Cartea e ilustrată grafic de Adriana Jurma, însă descoperim, între poeme, şi câte o pisică sărită de pe fix, care se delectează citind „Cuvântul satelor“ de altădată (suplimentul fostului cotidian „Timpul“, pe care gazetarul Nicolae Irimia l-a realizat săptămânal), sau înstăpânindu-se ferm peste manuscrisele autorului.

JCS-Alexandra Gorghiu