REȘIȚA – Dintre tenebre, plăcerile întunecate se ridică iar vocile infernului blesteamă rând pe rând.
Sufletu-i damnat pe veci dar chipul iubitei stăruie aducând fiori și șoapte fierbinți. Aaaah…de-ar fi demon ca să-i jertfească trupuri zi de zi. Dracula-i mort de mult dar cei blestemați să nu-și găsească liniștea bântuie prin lume și secole. Și ce ispită-i nemurirea… Să-ți arunci sufletul în infern pentru ea.
E lună plină și creaturile nopții, hămesite de foame, ies după pradă. Cu ochi sticloși, cu chipuri moarte, caută să prindă-n mreje orice suflet muritor ce le-ar astâmpăra foamea visând să se îmbete cu apa nemuririi. Și iată-l pe el, muritorul, căzând în ghearele celor blestemați la moartea fără de sfârșit. Până la fund bău cupa otrăvii cu sânge de vampir.
De-acum a primit veșnicia, dar prețul e pe măsură: străină de el lumina zilei, iar hrana să-i fie doar sângele de om. Și-așa trec secole. Bucățile de trup de om, din care sorb seva vieții lor blestemate, le fac masa îmbelșugată atunci când se adună la balul lor infernal.
Dar unde e ea? Ce rost să fii nemuritor dacă cea dragă a rămas în timpul ei? De după secole, iubita pare să-l caute vrând parcă și ea nemurirea blestemată. Pe care o primește ducându-și sufletul în infern. Sunt din nou împreună dar, vai, mai bine-ar fi murit fericiți cu sute de ani mai devreme. Și totuși s-a terminat odată ce cortina a căzut peste spectacolul „Damnatul”, pe care Compania de Teatru-dans „Microbis” din Sibiu l-a susținut pe scena festivalului „Scena ca o stradă”.