Pe 20 mai se împlinesc 20 de ani de la data la care 86,19% din cetăţenii cu drept de vot ai României participau la primele alegeri democratice de după 1989. Da, au trecut 20 de ani, două decenii în care românii şi ţara lor au avut parte de schimbări majore, şi bune dar şi rele. Ce s-a întâmplat în Caraş-Severin în tot acest timp?
Multe. Le vedem, le auzim, le simţim, suntem actorii şi spectatorii acestor două decenii. În perioada aprilie-octombrie 2010, Jurnal de Caraş-Severin va derula un proiect amplu cu un scop simplu: acela de a arăta cititorilor noştri transformările, realizările şi eşecurile unui judeţ. O să vă prezentăm cele opt oraşe, în ordine alfabetică, aşa cum sunt ele, cu raportări la ceea ce erau cândva.
Unele dintre ele au fost poli ai mineritului, siderurgiei sau turismului. Ce mai sunt acum? De ce au ajuns așa? Vom vorbi şi despre comune, pe care le vom împărţi pe zone. În materialele noastre le vom da posibilitatea şi autorităţilor locale să spună ce au de spus.
Dar cele mai multe lucruri le vor spune oamenii simpli, modul de viaţă al cetăţenilor, imaginile pe care le vom surprinde. Există situaţii grele? Le vom prezenta. Se întâmplă lucruri urâte? Vi le vom arăta. Avem şi lucruri frumoase? Le vom promova. Sunt oameni deosebiţi? O să vi-i arătăm. Important e să ne fiţi alături. Dar de ce un astfel de proiect?
Din nou, „după 20 de ani“
Celebra expresie a lui Alexandre Dumas care, în România actuală, a devenit atât de uzată încât nici nu mai sesizăm când e folosită de cineva. Totuşi, cele două decenii de democraţie reprezintă un prag, un nivel la care facem un bilanţ.
Jurnal CS şi-a propus să facă un astfel de bilanţ, un proiect prin care să prezinte judeţul aşa cum e el, în fapte şi nu în vorbe. Nu cred să fiu singura curioasă care vrea să afle mai multe despre proiectele finalizate şi rezultatele lor, despre cele aflate în derulare şi care e finalitatea lor.
Câte investiţii s-au realizat, câţi bani s-au băgat în ele? De ce avem atâţia şomeri şi nici o firmă care să nu se teamă de faliment? De ce investitorii nu sunt atraşi de oraşe precum Reşiţa, Anina, Oraviţa, ş.a.? Poate pentru că au o aşezare geografică ghinionistă, şi nu că plicurile care s-au cerut ar fi prea mari?
Dar, spuneam că vom vorbi despre fapte… Vom sta de vorbă cu familiile celor plecaţi în străinătate să aflăm de ce îngrijitul bătrânilor altora e o meserie atât de căutată. De ce tinerii preferă să meargă la cules căpşuni după ce au făcut o facultate. De ce… Atâţia „de ce“… Vom încerca să răspundem măcar la o parte din aceste întrebări. Spuneam în prima parte a materialului că vom da şi autorităţilor posibilitatea să-şi spună părerea. Însă, acestea vor trebui, la rândul lor, să răspundă întrebărilor noastre. Sau, mai bine zis, la întrebările cititorilor noştri.
Să facă lumină în ceaţa cărăşeană, să ne ajute să înţelegem cât mai e de valabilă expresia „nu avem bani“. Da, nu avem bani româneşti, dar de ce nu-i atragem pe cei europeni, acum cât ne mai lasă UE robinetul deschis?
Pentru că nu suntem în stare, sau pentru că nu suntem capabili să urmăm anumite reguli ce, de multe ori, intră în contradicţie cu „tradiţia“ balcanică? Sau oare tot „miticii“ – eterna şi penibila scuză – ne împiedică?
Vom aborda tot ce ţine de social, economic, educaţional, administrativ, politic, sănătate sau agricultură. Într-un judeţ cu un potenţial turistic extraordinar, jurnaliştii Jurnal CS nu vor fi decât turiştii ce vor povesti ce e frumos, dar şi ce e urât în Caraş-Severin. Vom oferi câteva pagini istoriei unei clipe de după 20 de ani
Nina Curiţa