Termocentrala de la Crivina urma
să fie una dintre mândriile epocii de aur. O
instalaţie enormă, construită în
vârf de munte, ca un monument închinat
noului om socialist. Însă, de la propaganda
oficială şi până la realitate
drumul era lung. Ca şi alţi mamuţi
industriali şi termocentrala de
lângă Anina a fost un eşec.
Construcţia instalaţiei, care urma să
producă energie electrică din
şisturibituminoase,
a început în 1976, preţul său
depăşind suma de un miliard de dolari.
Instalaţii imense de transport şi
aprovizionare, o investiţie uriaşă
pentru circa 8.000 de ore. Pentru că atât a
funcţionat singurul grup generator al
termocentralei, între 1984 şi 1988.
După Revoluţie, nici nu s-a mai pus problema
continuării lucrărilor de construcţie,
cu atât mai puţin a producţiei de
energie electrică. Centrala a
ruginit liniştită până în
2002, când a fost vândută, ca fier
vechi, unei firme. S-a tăiat şi s-a
vândut aproape tot ceea ce se putea, iar luni, 30
martie, urma să fie dărâmat, prin
explozie, şi coşul
înalt de 220 de metri.
Pentru această acţiune, la care au participat
şi autorităţi locale din
Anina şi
Oraviţa, s-au folosit 60 de kg de
explozivi, însă, surpriză! Coşul
nu a picat ci doar s-a reaşezat cu 1,5 metri mai
jos faţă de poziţia sa
iniţială.
De la istoricul Dana
Bălănescu am aflat că acel
coş „nu este vechi, nu are vreo
importanţă istorică şi, prin
urmare, nu figurează pe lista obiectivelor de
patrimoniu din judeţ“.
Săptămâna aceasta urmează să
aibă loc o nouă tentativă de
dărâmare a coşului respectiv.
Nina Curiţa