REŞIŢA – Artistul subliniază importanţa compoziţiei în a face muzică de calitate. Crede în viitorul folk-ului şi vede în legătura cu publicul un mod frumos de a merge înainte. Am aflat aceste lucruri în cadrul interviului acordat cu ocazia ultimului concert susţinut la Reşiţa, alături de trupa Pragu‘ de Sus.
JCS: Cu ce gânduri reveniţi la Reşiţa?
M.V.: Sunt tare bucuros pentru că noi am fost primii care au deschis concertele în acest loc minunat. Am făcut şi fotografii frumoase care au avut un succes mare de tot. Toată lumea întreba unde este acel loc şi vroia să cânte aici. Am spus tuturor că, în Reşiţa, există un loc unde se poate cânta, te simţi bine şi se pot face concerte frumoase. Ne bucurăm să revenim aici.
JCS: Sunteţi unul dintre reprezentanţii primelor generaţii folk. Cum era folk-ul înainte?
M.V.: Eu am debutat ca solist al unei trupe rock. Cuvântul folk a fost unul acceptat ca muzică şi poezie, o linie melodică, versuri frumoase, care spun ceva. E un pic ciudat, nu mi-a plăcut niciodată să spun că sunt folk-ist. Cântă folk? Nu ştiu. Cântă, asta e cel mai important. Sunt specialiştii care vorbesc despre genuri, dar important este să cânţi. E o mare diferenţă între ce se întâmpla atunci când se cânta voce şi chitară. Aşa au fost apariţiile, şi Bob Dylan tot aşa a apărut. În timp muzica a evoluat, se cântă şi cu trupă, trebuie să faci orchestraţii la piese, care neapărat au nevoie de instrumente. Ca să poţi merge înainte pentru că nu poţi rămâne la stadiul de acum peste 40 de ani.
JCS: Muzica bună a făcut un pas înapoi. Care ar fi explicaţia şi ce-ar fi de făcut?
M.V.: Nişte creaţii. Dacă nu ai cântece noi şi te referi doar la ceea ce s-a compus, nu se poate. E normal să apară cântece noi pentru că nu pot cânta numai câţiva, ci trebuie să cânte toţi. Sigur se poate să cânţi un cântec şi să dispari în câteva luni, cum şi-n perioada aceea au fost formaţii cu repertoriu extraordinar sau altele care au avut succes cu un singur cântec. E drept, un cântec foarte bun dar atât. Totul ţine de creaţie. Trebuie ascultat muzică şi văzut în ce direcţie vrei să mergi, cu ce haină îmbraci piesa ca să poţi să apari. Pentru că este o luptă continuă acum.
JCS: Aţi colaborat cu nume mari din folk şi nu numai. Care a fost cea mai importantă colaborare?
M.V.: Cea cu Florian Pittiş, am reuşit să stăm împreună 33 de ani pe scenă în diferite spectacole şi variante, în cenaclu sau singuri în spectacole de muzică şi poezie. La Teatrul Bulandra am realizat un spectacol „Faţă-n faţă cu lumea”, recital de muzică şi poezie care a şi fost premiat. Era ca o piesă de teatru, cu regie şi scenografie, la care s-a muncit foarte mult. La început, cei de la teatru au fost sceptici dar Pittiş şi-a dorit foarte mult şi nu s-a lăsat. Atât de bine a fost primit spectacolul încât l-am jucat un an de zile la Bulandra.
JCS: Vorbind despre Pittiş, gândul zboară spre Pasărea Colibri.
M.V.: A fost un lucru minunat, a fost un spectacol, nu o formaţie folk, căci Pittiş, fiind actor şi regizor, era un om de scenă formidabil. Spectacolul avea scenografie şi regie care făceau legătură între repertorii. Pittiş nu cânta, el transmitea, avea o contribuţie extraordinară în realizarea spectacolului. Acum nu se mai poate, căci nu mai e Pittiş. N-are cum să mai fie aşa. Ulterior a fost o cântare, una foarte bună dar nu mai era la fel. Pittiş nu e de înlocuit. Dacă-ţi vin alte idei, e perfect.
JCS: Ce pregătiţi pe linie discografică?
M.V.: Am reuşit să scot o piesă, „Musette”, care face parte dintr-un repertoriu mai mare. Am avut succes, i-am făcut şi un videoclip interesant, lumea e foarte mulţumită. Probabil că voi compune piese şi le voi da treptat după ce le înregistrez. E mult mai importantă reclama pe care o faci. Eu nu mă las, vreau să apară şi-un album pentru că aşa m-am obişnuit şi aşa cred că e bine.
JCS: Dacă aţi defini muzica, cum ar suna acestă definiţie?
M.V.: O linie melodică frumoasă cu versuri care spun ceva. Folk-ul a fost şi este iubit, mulţi vin la spectacole, sălile sunt pline. Cum spuneam, dacă nu vii cu creaţie e degeaba. Colegii îmi spun că lumea vrea tot piesele vechi. Dar trebuie să vii cu ceva nou, să fii în mişcare, căci lumea e curioasă şi vrea piese noi.
JCS: Cum vi se par folk-iştii tineri şi ce i-aţi sfătui?
M.V.: Am fost la multe festivaluri, am fost în juriu sau preşedinte de juriu. Recent, am fost la festivalul pentru liceeni „Toamna baladelor”. Foarte interesant pentru că elevii lucrează cu profesori, ceea ce este un câştig uriaş. Problema e compoziţia. Am vorbit cu un profesor de muzică şi i-am spus că, din 70 de concurenţi, 68 au fost foarte buni la interpretare, la compoziţie doar doi şi modestă compoziţia. Folk-ul este pe compoziţie pentru că este un altfel de cântare, orchestraţia intervine după aceea. Compoziţia e un dar al tău, dacă e şi ţi-l dă Dumnezeu şi să fii bun. Sunt foarte interesanţi, am văzut şi trupe interesante. Nu-i mai satisface cântatul singur acompaniat de chitară, ascultă muzică şi am văzut interpretări moderne ale pieselor, ceea ce este foarte intersant: ascultatul de muzică şi compoziţia.
JCS: Câteva cuvinte de final pentru iubitorii muzicii bune.
M.V.: Recent am cântat la Craiova şi erau 3.000 sau 5.000 de oameni pe frig şi vânt. Înseamnă că oamenii te iubesc şi, dacă ei te iubesc, n-ai cum să nu-i iubeşti şi tu. Cântarea este şi a mea şi-a publicului. Suntem împreună şi trebuie să mergem mai departe împreună.