REŞIŢA – Chiar dacă autorităţile locale sunt pregătite de un eventual asemenea eveniment, se plâng că vor fi singure în calea dezastrului.
În urmă cu câţiva ani, modificarea legislaţiei în materie de siguranţa clădirilor şi seisme atrăgea o serie de discuţii, iar unele dintre clădirile cu risc s-au trezit cu o bulină roşie. Evident, acolo unde autorităţile sau oamenii au manifestat interes. La Reşiţa, cei care au pus umărul la ridicarea blocurilor afirmau atunci că blocurile sunt făcute să reziste la o intensitate seismică mult mai mare decât orice eventual cutremur ce ne-ar putea afecta. Anii însă au trecut, iar trăinicia temeliilor de bloc a devenit tot mai şubredă, unele dintre imobile devenind o adevărată problemă, şi nu doar în caz de cutremur. Însă autorităţile locale se pregătesc, însă se plâng de faptul că sunt sigurele care mai ridică un deget în astfel de situaţii.
„Vom pregăti parcul de intervenţii în sensul verificării tuturor maşinilor, încercăm să achiziţionăm unele noi sau să avem relaţii contractuale de închiriere, când situaţia o permite, pentru a interveni în caz de necesitate, spune Mihai Stepanescu, primarul Reşiţei. Şi aici, chiar dacă poate se leagă şi indirect aşa, la comitetul pentru situaţii de urgenţă de miercurea viitoare voi mai aborda un subiect: intervenţii punctuale în caz de calamităţi, altele decât cele semnalate până acum, gen seism. Am spus-o şi la şedinţa comitetului local, şi la cea a consiliului local, şi la cea cu firmele de asigurări, care a fost o noutate, să ne ferească Dumnezeu de un eveniment major, gen cutremur, poate cu epicentrul în Vrancea sau la Voiteni. Noi suntem aproape de Voiteni. Şi la noi există blocuri ce au probleme. Avem câteva, vom da o listă cu cele în această situaţie, erau şapte, sunt 11 am înţeles, care sunt socotite blocuri problemă, să îi atenţionăm pe responsabili, proprietarii să facă ceva prin administratori. Consolidaţi-vă blocul, strângeţi bani, luaţi credit, faceţi ce vreţi, dar sunt casele voastre! Noi, primăria, dăm în caz de ceva. Dar nu prea văd armată care să intervină, nu văd eu ştiu ce elevi, studenţi care să intervină. Cam greu! Oameni de la UCMR, de la CSR, erau angajaţi ai statului până în ’89. N-am prea avut necazuri majore după ’89, în oraş. Au fost necazuri genul înzăpeziri pe nu ştiu unde. Am înţeles! Destul de grave şi astea, dar mi-e frică, vă spun, şi la noi în oraş, de un cataclism sau de un eveniment gen cutremur, chiar dacă noi suntem feriţi aici, pentru că nu prea există forţe care să intervină. Teoretic da, avem de-a face cu mulţi observatori care ajung la faţa locului, care se miră de obicei, raportează şi aşa mai departe. Dar de intervenit, cu o viziune clară, cu răspunderi, este destul de greu. Noi o facem în continuare, am făcut-o şi până acum, dar într-un cadru restrâns. Trebuie să avem un plan de rezervă! Am atras atenţia şi la o întâlnire la Prefectură, pe care am avut-o legată de o posibilă situaţie în Reşiţa. Dar asta e valabil, dacă vreţi, şi pentru alte oraşe. Şi la Caransebeş, şi la Oraviţa ar trebui să-şi pună aceleaşi probleme, în caz de necesitate să ştie stânga ce face dreapta, să fie un comandament pragmatic, nu doar teoretic, enunţat în nu ştiu ce protocol şi aşa mai departe”.
Antoniu Mocanu