REȘIȚA – Volumul VI, referitor la Caraș-Severin, din „Ghidul fondurilor arhivistice privitoare la Transilvania anterioare anului 1918/1919”, a fost prezentat azi în deschiderea manifestărilor dedicate zilei culturii naționale. Cartea este una bilingvă, în limbile română și maghiară, realizată datorită colaborării între arhivele naționale din cele două țări!
Volumul este unul cu conotații europene, apărut datorită capacității de a lucra în echipă. Aprecierea îi aparține reprezentantului Episcopiei Caransebeșului, Casian Roșeț, în opinia căruia cartea este utilă celor care vor să-și cunoască trecutul și strămoșii. Acest demers este mult înlesnit de ghidul care ne pune tuturor în vedere că trebuie să nu uităm.
Lucru subliniat și de prof. Constantin Brătescu, șef al Arhivelor Naționale (AN) Caransebeș timp de 35 de ani. „Nu neglijați documentele pe care le aveți în familie. Un carnet de muncă, o diplomă de școală, un testament cuprind mentalitatea noastră, epoca în care trăim și felul cum ne raportăm noi la ea și ea la noi”, afirmă prof. Brătescu. În 1919 când a fost încorporat țării, Banatul a venit cu o zestre economică și industrială extraordinară, din care prof. Brătescu enumeră Steg-ul devenit UDR, uzinele de la Ferdinand, Oțelu Roșu, Nădrag, Călan, minele de la Dognecea și Moldova Nouă, întreprinderile apărute ulterior în domeniul prelucrării lemnului și nu numai. Această zestre este cuprinsă în documente arătate în cartea care cuprinde fondurile culturale, școlare, ecleziastice, sanitare, militare, familiale.
Cele șase volume publicate până acum au apărut foarte greu datorită divergențelor ivite între comisiile din cele două țări despre care, în cuvântul înainte al volumului, se scrie că s-a reușit armonizarea lor și încheierea unor compromisuri acceptabile pentru ambele părți. „Ce frumos ar fi fost dacă măcar despre câteva s-ar fi scris, deoarece compromisul nu e veșnic. Din punct de vedere istoric, Banatul nu s-a identificat întotdeauna cu Transilvania, de multe ori a fost cu totul diferit. De pildă, în jurul anului 1872, în documentele maghiare Banatul se numea «Ungaria de sud»”, a încheiat prof. Brătescu.
Actualul șef AN, Laurențiu Roșu, afirmă că volumul arată ceea ce se păstrează, adică foarte puțin, datorită celor care au lucrat în arhive de-a lungul timpului. „M-am întrebat de ce s-a păstrat atât de puțin. Poate pentru că, în zona actualului județ, arhivele au apărut târziu. De asemenea, de multe ori, distrugem prea ușor”, afirma Laurențiu Roșu, ridicând și problema greutății găsirii de spații destinate păstrării documentelor. Încă un argument care arată importanța grupării lor într-un volum.
JCS-Ionel Ivașcu
