REŞIŢA – Modificările listei de tratamente compensate creează panică în rândul pacienţilor.
Mai mulţi cărăşeni, majoritatea pensionari cu boli cronice, au observat faptul că o parte din medicaţia pe care o iau de luni bune nu se mai regăseşte pe lista compensatelor. O asociaţie a producătorilor de medicamente generice din ţară a pus paie pe foc incertitudinilor, afirmând că există posibilitatea ca acest tip de medicaţie să fie scoasă de pe listă.
În contrapartidă, Ministerul Sănătăţii a făcut precizarea că informaţia a fost scoasă din context, fiind vorba despre o „reactualizare a listei, pentru accesul pacienţilor la medicamente inovatoare”. Departe de lupta pentru imagine şi profit, pacienţii sunt încă bulversaţi, pe drept cuvânt, neînţelegând motivul pentru care preţul plătit la farmacie este, la câteva luni distanţă, altul.
„Puterea de cumpărare a pacientului cărăşean e mai mică, în condiţiile în care comportamentul producătorilor sau importatorilor de medicamente este acelaşi. Diferenţa dintre medicamentele generice şi cele originale este dată, în primul rând pentru pacient, de preţ. Substanţa activă este aceeaşi, dar excipienţii diferă. Deşi activează într-o zonă ce ţine de social, producătorii se ghidează după profit, pentru că este o afacere”, a declarat dr. Dragoş Luca, directorul DSP Caraş-Severin.
Ministerul Sănătăţii doreşte să cumpere medicamente cât mai bune, la preţuri cât mai scăzute. Sunt producători ce intră în acest joc, într-o înţelegere prin care pierd pe o parte şi câştigă pe alta.
„Există bătălii ce se dau în fiecare an pentru intrarea pe listele compensate. Producătorul trebuie să demonstreze Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei Naţionale a Medicamentului că produsul lui este benefic, mai bun decât altele. Statul este rău platnic, plăteşte la 180 de zile, şi totuşi, producătorii se înghesuie să ajungă pe listă. Se pare că este o afacere profitabilă. Pe pacient nu-l interesează asta ci să redevină sănătos şi să plătească mai puţin la farmacie”, a mai amintit directorul Direcţiei de Sănătate Publică judeţeană. Există şi convingerea, printre pacienţi, că un medicament mai scump este şi mai bun decât altele, aceştia făcând presiuni asupra sistemului pentru a-l introduce pe lista de compensate astfel încât să şi-l poată permite. Modalitatea de reglementare pentru producătorii şi importatorii de medicamente este aşa-numita taxă „clawback” (impozitarea cu 70% a oricărei sume ce depăşeşte volumul de vânzări de medicamente aferent anului 2009. La cei 70% se adaugă încă o taxă, cuprinsă între 5% şi 12% la volumul total al vânzărilor).
„La schimbarea listei medicamentelor compensate pacientul poate plăti mai mult diferenţa, pentru că atât îşi poate statul român să plătească. În mai multe cazuri se poate «schimba» tratamentul, în sensul că e vorba despre altă denumire comercială, iar unii oameni sunt reticenţi la asemenea schimbări. Statul ar trebui să producă medicamente de bază, ca să poată negocia relaxat”, a mai precizat dr. Luca.
Flavius Rotariu