CARAȘ-SEVERIN – Conducerea Spitalului Județean de Urgență din Reșița (SJUR) a lămurit un subiect local, transformat săptămâna trecută într-unul de senzație și panică națională!
Întrucât ecourile știrilor negative se sting mai greu decât ale celor din spectrul pozitiv, managerul interimar al Spitalului Județean de Urgență din Reșița, dr. Cristian Toader, a ținut să reitereze personal ceea ce anunțase deja, de vineri, Institutul Cantacuzino. Anume că suspiciunea de hantavirus în cazul pompierului de la ISU, internat la Secția Boli Infecțioase, nu se confirmă! „Ne pare rău dacă s-au produs resentimente sau panică, dar infecția cu hantavirus este o infecție care este supravegheată de către Direcția de Sănătate Publică și Ministerul Sănătății, iar în caz de suspiciune trebuie demarate formalitățile de anunțare și înregistrare. Suspiciunile medicului curant au avut în vedere meseria pacientului, faptul că fusese plecat recent din țară, cât și faptul că acesta luase câteva zile antibiotic, iar febra nu i-a scăzut. S-a făcut o endoscopie și s-a găsit o infecție în zona faringo-amigdaliană, de unde și sindromul febril prelungit. În final s-a demonstrat a fi vorba despre un abces în respectiva zonă.“, a explicat Toader.
Cât despre virusul devenit vedetă horror de ocazie, acesta „există pe Pământ dintotdeauna, dar a intrat recent în lumina reflectoarelor din cauza acelui vas de croazieră“. Primele îmbolnăviri au fost raportate în anii ‘50 în timpul războiului din Coreea, când s-a suspicionat o boală transmisă de șobolani soldaților americani cantonați pe malul râului Hantan. „Izolat și prezentat în 1973 de un cercetător coreean care l-a și botezat după numele respectivului râu, virusul nu are transmitere interumană, nu a creat niciodată pandemii, cel mult infecții sau focare izolate. Infecții au fost în fiecare an, foarte puține, 3-5, au fost raportate dar nu au fost mediatizate.“ a adăugat Toader.
Ca măsuri de prevenție, a adăugat acesta, ar trebui în primul rând evitat contactul cu rozătoarele (în 90% din cazuri șobolani), dar și cu urmele lăsate de acestea și care pot transmite virusul (salivă, urină și fecale). Igienă, cu alte cuvinte! Întrucât expunerea cea mai mare pare să fi fost în mediul rural și în zonele forestiere, se recomandă cu precădere locuitorilor de aici evitarea contactului cu rozătoarele, păstrarea alimentelor în locuri inaccesibile acestora, să deratizeze și să intre cu prudență în spații nelocuite sau în care nu s-a circulat de multă vreme, cum ar fi anexele, pivnițele sau podurile clădirilor.
JCS-Walter Fleck
