CARANSEBEȘ – Judoka Loredana Ohâi a primit vineri, 29 decembrie, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Caransebeș. Evenimentul a avut loc înaintea ultimei ședințe pe 2017 a Consiliului Local Caransebeș.
În vârstă de 25 de ani, Loredana Ohâi este componentă a Centrului Olimpic Feminin de Judo de la Cluj-Napoca, fiind legitimată la CSM Cluj-Dinamo București. A început judo-ul la vârsta de șapte ani, la Clubul Sportiv Energetica din Caransebeș, cu antrenorul Ion Radu. În 2010 a fost desemnată cea mai bună sportivă a județului Caraș-Severin. Cu ocazia înmânării titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Caransebeș am realizat un amplu interviu cu Loredana Ohâi.
JCS: Loredana Ohâi, ce înseamnă pentru tine acest titlu de Cetățean de Onoare?
L.O.: Sunt extrem de onorată pentru acest titlu și totodată mândră că pot să reprezint orașul.
JCS: Cum a fost anul 2017 pentru tine?
L.O.: A fost un an destul de dificil, pentru că am suferit o intervenție chirugicală în luna martie, m-am operat la cotul drept și a urmat o perioadă de recuperare destul de dificilă. Însă, la jumătatea anului am reușit să-mi revin și să intru din nou pe tatami. Revenirea în competiții a fost foarte dificilă, însă acea medalie, de la Cupa Europei din Germania, mi-a confirmat că pot, și că trebuie să continuu, că sunt pe drumul cel bun. Trebuie să am mai multă încredere în mine și să dau tot ce pot în fiecare moment.
JCS: Te-ai remarcat de mică în acest sport și ai fost cooptată în lotul național.
L.O.: Fac parte din lotul feminin de judo de la vârsta de 13 ani, iată că sunt 12 ani de când sunt la Cluj. Cred că cea mai bună performanță a fost în anul 2013, când am reușit să cuceresc aurul la Campionatul European de Tineret și în același an am reușit să cuceresc medalii și la seniori, la Grand Prix-uri.
JCS: Cu siguranță ți s-a mai adresat această întrebare. Ce te atrage la judo?
L.O.: Faptul că mă provoacă în permanență și mă ajută să mă autodepășesc. Este o provocare pentru mine, acest sport. Aici îmi doresc să reușesc, să fiu cea mai bună.
JCS: Cum a fost perioada de început, de la Caransebeș?
L.O.: Când eram copil, a fost minunat. Am avut o copilărie foarte frumoasă, iar judo-ul m-a ajutat să mă dezvolt și să îmi fac prieteni. A fost minunat. Am început de la vârsta de șapte ani. Am mers împreună cu sora mea, Mădălina, doar că eu am rămas.
JCS: De la vârsta de 13 ani ai ajuns la Cluj-Napoca, departe de familie. Cum a fost acomodarea?
L.O.: A fost foarte dificil să mă acomodez și mi-am făcut de nenumărate ori bagajele să plec din Cluj. Însă mi-am dorit să demonstrez că pot reuși, și am continuat. Am avut momente în care am vrut să renunț de tot. Cred că fiecare sportiv trece la un moment dat prin așa ceva. Însă e foarte important să depășim aceste momente.
JCS: În 2010 ai devenit sportiva numărul 1 a județului Caraș-Severin.
L.O.: Eram în al doilea an de juniorat. Atunci am reușit să câștig prima mea medalie la un Campionat European. A fost un an foarte bun, am luat medalia de aur la toate turneele de dinaintea Campionatului European.
JCS: Ce ți-ai dorit și încă nu s-a împlinit?
L.O. Îmi doresc din tot sufletul să reușesc și la seniori să urc pe podium, atât la Campionatul European, cât și la Campionatul Mondial. Cel mai mare vis al meu, acesta fiind și obiectivul pentru următorii ani, îl reprezintă Jocurile Olimpice din 2020, de la Tokyo. Acolo îmi doresc să ating vârful de formă, să urc pe podium. E cel mai mare vis al meu.
JCS: Ai fost aproape și de Rio…
L.O.: Da, eu eram calificată pentru Jocurile Olimpicfe de la Rio, însă nu am fost prima pe categoria mea. Corina Căprioriu a obținut calificarea înaintea mea și avea tot dreptul să meargă ea și să lupte. Corina mai participase la Jocurile Olimpice, fiind medaliată la Londra, în 2012.
JCS: De ceva vreme ești angajată a Ministerului Afacerilor Interne…
L.O.: Așa este, sunt angajată a MAI, la Clubul Sportiv Dinamo București. Sunt agent de poliție, iar anul acesta am participat la Abu Dhabi, în Emiratele Arabe Unite, la Jocurile Mondiale ale Polițiștilor și Pompierilor, reușind să cuceresc medalia de bronz, la categoria 63 kg. Nu a fost categoria mea de greutate, însă a fost o competiție foarte frumoasă și mi-a prins foarte bine să văd cum este și într-o categorie mai mare.
JCS: Ce provocări te așteaptă în 2018?
L.O.: În 2018, încep calificările pentru Jocurile Olimpice și îmi doresc să mă clasez cât mai bine la fiecare competiție în parte. Iau pas cu pas, să văd unde mai trebuie să lucrez, unde trebuie să-mi îmbunătățesc procedeele. E foarte important să încep să acumulez puncte pentru Jocurile Olimpice. Momentan, nu stau foarte bine, cred că sunt undeva în jurul locului 60 la categoria mea de greutate, am lipsit un an și jumătate din competiții și asta s-a văzut. După Jocurile Olimpice de la Rio eram undeva pe locul 20, iar acum am coborât în clasamentul mondial. Dar, obiectivul meu este să acumulez cât mai multe puncte și să mă calific la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
JCS: Glumind puțin, ai fost deja în Japonia, să iei pulsul, să testezi terenul pentru 2020.
L.O.: Am fost și în luna octombrie, două săptămâni, și aproape o lună acum spre finalul anului, din 28 noiembrie până în 21 decembrie. Ne-am antrenat din greu, e o muncă titanică acolo. Am fost în pregătire în Japonia cu ambele loturi, și cel feminin, și cel masculin. Din luna noiembrie, avem un valoros antrenor japonez, Kohei Oishi, care ne va antrena în următorii trei ani, pentru Jocurile Olimpice din țara sa. Eu cred că este un plus, că poate veni cu ceva nou, care să ne ajute în perfecționarea noastră.
JCS: Ții legătura cu primul tău antrenor, Ion Radu?
L.O.: Țin legătura cu antrenorul meu de la Caransebeș, cu domnul Ion Radu. Nu vorbim foarte des, însă vorbim când sunt competiții foarte importante sau în timpul cantonamentului. Încerc să îl țin la curent cu starea mea fizică, cu starea mea psihică. Și dânsul mă sună să vadă cum sunt. Cred că e foarte bine că am reușit să păstrăm această legătură.
JCS: Loredana Ohâi, îți mulțumim pentru amabilitate și îți dorim mult succes în cariera ta și să te vedem la Jocurile Olimpice!
L.O.: Vă mulțumesc frumos!